O întrebare

În 1954, Egiptul condus de Nasser a decis o vastă operație de îndiguire a Nilului. Proiectul era cu totul nepăsător față de perspectiva dispariției unor monumente istorice fără egal, vestigii ale arhitecturii sacre egiptene și greco-romane. Un val general de emoție în întreaga lume civilizată a evidențiat atunci caracterul universal al bunurilor culturale amenințate. Așa s-a ajuns la prima mare inițiativă a UNESCO de apărare a patrimoniului cultural al umanității: „Națiunile Unite pentru Educație, Știință și Cultură“ au investit 80 de milioane de dolari în transferarea templelor de la Abu Simbel și Philai, reclădite în zone înal­te de pe valea Nilului. Considerată un enorm succes, acțiunea din Egipt a fost urmată de protejarea monumentelor  și a lagunei Veneției, apoi a vestigiilor celei mai vechi civilizații din subcontinentul indian de la Mohenjo-daro și a complexului sacru de la Borobodur. Aceste inițiative au fost sistematizate odată cu Conferința generală UNESCO din 1972, care a decis constituirea ICOMOS – Consiliului Internațional al Monumenelor și Siturilor – și a elaborat Convenția menită să protejeze proprietatea comună unică și de neînlocuit – patrimoniul comun al omenirii. De atunci și pînă în prezent, 962 de monumente naturale și culturale au intrat în patrimoniul pe care UNESCO […]