Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
O istorie de viaţă exemplară: Anna Politkovskaia
- 28-10-2011
- Nr. 598
-
Lavinia BÂRLOGEANU
- OPINII
- 16 Comentarii
S-au împlinit 5 ani de la asasinarea excepţionalei jurnaliste Anna Politkovskaia, împuşcată în scara imobilului în care locuia (Moscova), în luna octombrie, mai precis pe data de 7 octombrie 2006. Am decis să vorbesc despre Anna Politkovskaia pentru că nu vreau ca o crimă odioasă împotriva libertăţii de expresie şi împotriva libertăţii cuvîntului să ajungă un fapt obişnuit. Cred că figura Annei Politkovskaia îşi poate găsi, bine şi frumos, locul în curriculum-ul universitar al mai multor facultăţi, inclusiv în cel al facultăţii noastre de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, care-i pregăteşte pe studenţi, printre altele, şi pentru a deveni profesori de educaţie civică. Din acest punct de vedere, este important să cunoaştem textele în care Anna Politkovskaia denunţă gravele abuzuri comise în ţara ei, pentru a înţelege cu toţii că avem o obligaţie civică fundamentală: aceea de a reacţiona atunci cînd libertăţile şi drepturile noastre sînt încălcate, deoarece frica, tăcerea şi lipsa atitudinii civice – cu alte cuvinte, laşitatea – fac posibile cele mai teribile derapaje ale sistemelor politice şi cele mai grave încălcări ale valorilor democraţiei. Anna Politkovskaia ne oferă imagini tulburătoare şi şocante ale unor astfel de derapaje, posibile, repet, numai în condiţiile în care conştiinţa morală şi […]
Nu-mi plac jurnalistii si jurnalismul. Nu-mi place Putin, desi din pacate gasesc ca e de departe cel mai inteligent dintre liderii lumii actuale (al caror nivel de inteligentza este, ce-i drept, extrem de scazut). Statisticile macabre din Cecenia ar putea fi contrapuse celor din Irak, bunaoara, cu cel putin un ordin de marime mai mare, dar mi se pare un subiect pentru discutii de cafenea.
De ce sunteti atat de intolerant cu parerile care le contrazic pe ale Dvs? Si de ce nu va exprimati mai putin prolix?
Daca Politkovskaia si adevarurile pe care ea le-a scris fac parte dintr-o „retorica a indignarii”, as fi curios ce jurnalist va place? Turcescu, Cristoiu, Bogdan Chirieac, Gadea?
Si ce model de presedinte va este pe plac? Il apreciati pe Putin? A procedat bine in Cecenia? Dar la teatrul moscovit, unde fortele de ordine au intervenit omorand, de-a valma, victime si agresori? Victimele au fost mult mai multe decat agresorii, nu uitati asta, domnule Moroianu!
Dati o cautare pe google:
„În 2002, pe 22 octombrie, teatrul moscovit Nord-Ost a fost atacat de terorişti ceceni, care au luat ostateci 850 de persoane. Forţele de ordine ruse au pompat un gaz necunoscut, care a ucis 39 de atacatori şi cel puţin 129 dintre ostateci.”
Retineti, domnule Moroianu, 129 de ostateci si 39 de atacatori au murit! E drept, e cinstit, tacem?
Cine era la putere la Moscova? Cine a ordonat interventia?
N-am sa mai scriu, mi se pare ca nu intelegeti nimic din viata Annei Politkovskaia si caracterul regimului Putin.
Ah, uitasem, intrebarea esentiala: poate va place Putin? E un erou, nu?
Si va deranjeaza adevarul despre viata Annei Politkovskaia? Doamna Barlogeanu asta a scris – adevarul despre viata jurnalistei Anna Politkovskaia. Nu e nici o „retorica”, domnule Moroianu. Sunteti cinic, ce „retorica” este aceea cand o jurnalista este omorata pentru adevarurile pe care le spune si scrie despre regimul Putin?
Noi suntem in zona retoricii. Ma retrag din disputa cu dumneavoastra, prefer sa ma gandesc linistit ca mai sunt ziaristi curajosi, care isi pot pierde viata pentru adevarurile pe care le spun.
Anna Politkovskaia a fost de partea adevarului. O simpla ziarista, fara pretentii ca face filosofie, sociologie, antopologie, istorie. Un om implicat, care i-a pasat de concetatenii sai.
Noi suntem de partea retoricii. Sa fiti fericit cu retorica dumneavoastra cu tot, domnule Moroianu!cand veniti acasa nu intrati cu spaima in apartament, domnule Moroianu! Nu uitati asta! Aveti o viata frumoasa, scrieti la „comentarii”, dezbateti!
Poate va cheama si Putin la Kremlin sa va inmaneze o medalie, pentru cum o pociti pe Politkovskaia…
Acceptati, pentru Dumnezeu, ca mai sunt si oameni care isi primejduiesc viata pentru ceilalti. Exista si un eroism al faptei… chiar daca, in cazul Politkovskaia, nici ea n-a fi fost de acord cu termenul. jurnalista si-a facut doar datoria, dar, din pacate, datoria aceasta este din zona eroismului.
„Baiete, o cafea si o friptura pentru domnul Moroianu!” – tocmai citeste un articol din „Observator cultural” si e „suparat” pe Politkovskaia.
@Mihnea Moroianu,
este o tactică profund „intelectualistă”, caracteristică forumurilor; decît să combaţi prin argumente, formulări chibzuite şi idei – împroşti cu etichete şi atacuri la persoană, gen „perversitate” şi „denigrare”. De bună seamă, nu mai avem ce ne spune. Eu – sigur nu! Căci dacă doar dvs. deţineţi „adevărurile flagrante”…restul să tacă.
@Vladimir
Nu cred ca avem ce discuta in particular: dialectica pe care o folositi este intentionat perversa, iar informatia profund deficitara. V-am raspuns doar pentru a ma opune propagarii
unor neadevaruri flagrante.
@Matei
Am citit articolul d-nei Barlogeanu, care este un tipic exercitiu de „retorica a indignarii”, un gen literar extrem de raspandit prin faptul ca nu pretinde niciun efort intelectual, ci numai vehicularea de locuri comune – si este gustat in consecintza.
In privintza „eroilor”:
„Nu exista eroi ai faptei, ci numai eroi ai renuntarii si ai suferintei. Numarul lor este mare, dar ei nu sunt decat rareori cunoscuti, si chiar si atunci nu de catre cei multi.
‘Despre eroi si cultul eroilor’ nu este o carte profunda a lui Carlyle”
(Albert Schweitzer)
Domnule Moroianu, eu cred ca dvs nu ati citit acest articol, despre Politkovkaia, altfel nu ati fi vorbit despre „hiporbolizarea unei ziariste”. Da, Anna Politkovskaia si-a pus viata in joc, denuntand regimul Putin. Credeti ca e putin lucru?
Tot respectul pentru doamna autoare, Lavinia Barlogeanu. Este un text (daca l-ati fi citit, v-ati fi dat seama) care arata ca sunt si astazi eroi, nu doar in vremea comunismului. Anna Politkovskaia a indurat amenintarile si dispretul unui regim care nu se poate numi democratic.
Articolul doamnei Barlogeanu este excelent, aveti rabdarea sa-l parcurgeti si veti intelege de ce trebuie sa vorbim despre curajul Annei Politkovskaia.
@Mihnea Moroianu,
probabil că avem perspective diferite despre Soljeniţîn, iar obsesia dvs. precum că eu aş fi în stare sau am vreo cătare să \”compromit\” o atît de uriaşă personalitate ca el – mi se pare cel puţin nedreaptă! Oricum, discuţia nu a pornit de la cei doi. Dacă doriţi să continuăm dialogul despre cei doi \”corifei\” ai Gulagului stalinist, o putem face în privat. Nu are niciun rost să dialogăm despre ceva care, s-ar putea, să ne interseze doar pe noi…
Dar dacă tot aţi dat linkul la scrisorile lui Şalamov către Soljeniţîn, de ce nu aţi avut răbdare să le parcugeţi pînă la capăt, ci aţi citat doar ce vă convine demonstraţiei pe care încercaţi să o înscenaţi (Perseverare diabolicum! dixit).
Ati inceput cu o afirmatie complet falsa („plecarea” lui Spljenitsyn din URSS) si pareti decis sa continuati – cu orice risc – in acelasi stil.
E clar ca n-aveti habar de contextul istoric al publicarii nuvelei „O zi din viata lui Ivan Denisovici” la inceputul dramaticei si extrem de riscantei campanii de destalinizare initiate de Hrusciov.
Scrisorile lui Salamov catre Soljenitsyn se gasesc pe internet, (in limba rusa) la adresa
http://shalamov.ru/library/24/21.html#Letter_1962
Iata parerea lui despre „Ivan Denisovici”, exprimata in prima din ele:
„Pentru cititorul atent, nuvela aceasta este o revelatie in fiecare fraza a ei. Desigur, in literatura noastra ea este prima opera dispunand si de indrazneala si de adevar artistic, si de adevar al trairii – primul cuvant despre ceea ce toata lumea vorbeste, dar nimeni nu a vorbit pana acum. […] Va felicit din toata inima. Etc, etc.”
Vi se pare reusita si de bun gust tentativa de a-l compromite pe Soljenitsyn invocand pretinsele reprosuri ale lui Salamov, + insinuari fara acoperire de genul „Soljenitsyn le-a cam inflorit” samd?…
Ce-ar spune Salamov de toate astea?
Pînă să fie \”rugat\” să plece, Soljeniţîn a avut o problemă: era publicat de revista \”Novîi MIR\”, revista literară care avea un tiraj de peste 100.000 de exemplare! Deci, pînă în acel moment al plecării, deja publicase acolo cîteva povestiri, inclusiv \”O zi din viaţa lui Ivan Denisovici\” etc. Era un agreat/tolerat al sistemului. Deci plecare lui, tot plecare a fost – \”infecţia\” trebuia înlăturată, nicidecum sistemul nu a considerat că e o înfrîngere acest exod…
Da, reperul moral mai puternic a fost anume Varlaam Şalamov, pentru că după decenii de încarcerare, el a rămas în URSS, şi a scris împotriva acelui stat \”Povestirile din Kolîma\”, plus de asta, a avut de reproşat lui Soljeniţîn multe aspecte ale vieţii din GULAG, pentru că S. le-a cam \”înflorit\”…plus de asta, ce ecou a avut Arhipelagul GULAG în URSS, după ştirea Dvs.?
Cine a fost expulzat cu circ a fost Iosif Brodsky, pe motiv că era \”desertor\” şi \”parazit\” social.
Despre Anna Ahmatova prefer să nu discut pe forumuri, dar aş adăoga doar atît – am vorbit despre poeta A.A, nicidecum de Puşkin, Antioh Cantemir sau Baratînski, Tiutchev sau altcineva, ci despre cineva care se înclina în faţa acestora, rămînînd una din marile conştiinţe morale ale URSS. După bine ştiţi, ea a plecat dintre pămînteni în 1966!
Soljenitsyn NU a plecat din URSS, ci a fost expulzat de autoritatile sovietice, care si-au recunoscut astfel infrangerea in lupta inegala pe care au dus-o timp de decenii impotriva lui.
Ar fi interesant de stiut de ce Şalamov vi se pare un reper moral „mai puternic”. La fel si Pasternak. In orice caz, niciunul din acestia doi nu au scris ceva comparabil cu efectul de „trezire a constiintelor” pe acre l-a avut in Occident „Arhipelagul Gulag”… Iar dimensiunea morala nu este nici pe departe epuizata de efectul respectiv.
Cat despre Anna Ahmatova promovata la rangul de „cea mai impresionanta poeta” a Rusiei – clasificarea mi se pare extrem de riscanta – fie si pentru ca ar presupune sa stabilim cine sunt castigatorii locurilor 2, 3 etc. (Dat fiind cultul pentru Puskin al tuturor scriitorilor rusi din generatia Ahmatovei, presupun ca ea ar fi fost prima care ar fi protestat – si nu din falsa modestie – impotriva acestui verdict.)
In schimb – complet de acord cu „necesitatea contextualizarii” care pare intr-adevar cea mai buna sinteza a discutiei despre Anna Politkovskaia.
Mai exact Andrei Saharov…Dar eu aş mai adăoga încă cîteva repere morale şi mai puternice, pe lîngă Soljeniţîn, care a plecat din URSS (recomand cu căldură „Jurnalul” părintelui Alexander Schmemann, care i-a fost duhovnic disidentului rus în USA. Este publicat şi în româneşte, dar cu nenumărate şi regretabile croşete). Unul ar fi, şi cel mai puternic: Varlaam Şalamov, apoi, Boris Pasternak, care a avut mult de suferit de pe urma Nobelului (pentru „Doctor Jivago”)…şi a însemnat enorm, un sprijin de bază, pentru tinerii literaţi şi numai. Nu în cele din urmă, Anna Ahmatova, poate cea mai impresionantă poetă pe care a dat-o limba rusă. Şi pe care Isaiah Berlin a ţinut s-o cunoască cînd era diplomat britanic la Moscova!
Activitatea Annei Politkovskaia, în acest context, trebuie foarte clar contextualizată, cu tot ce a scris, şi a gîndit.
In Rusia anilor ’70 si ’80 reperele acestea se numeau Zaharov si (mai ales) Soljenitsyn.
Pentru ca acum aceste figuri candva legendare sa fie brusc inlocuite in imaginarul nostru colectiv de hperbolizarea personalitatii unei ziariste, desigur respectabile, curajoase si cu un sfarsit tragic – dar totusi incomparabila ca anvergura si… dimensiune morala. Desigur, si asta face parte din.. progresul ineluctabil spre nicaieri, pe ale carui spirale suntem angajati la inceputul acestui nou mileniu.
@Vladimir b.
E pacat si incorect sa reduceti viata si activitatea Annei Politkovskaia la un anumit moment si un anumit loc (interventia armatei ruse in Cecenia) si citind articolul sa nu fiti atent macar la titlu: „O istorie de viata exemplara”
Daca veti citi cartile Annei Politkovskaia – veti fi surprins cat de asemanatoare sunt tarele societatii ruse, cu cele ale societatii romanesti, pastrand proportia, desigur.
Cu siguranta avem nevoie de adevarate repere morale pentru societatea romaneasca, asa cum este Anna Politkovskaia pentru cea rusa – si aceasta nevoie se simte in viata de zi de zi – la orice contact cu media si cu realitatea cotidiana. Eu cel putin asa simt, asa cred.
nu pricep ce relevanţă ar avea un echivalent al AP în România?! Acest personaj a avut sens atunci, acolo, în raport cu…dar să nu rămînem în visări şi reverii, ci să descoperim şi alte personalităţi care ne-au arătat cu vîrf şi îndesat imaginea crudă şi cît se poate de reală a Ceceniei, post 1999…Unul din marile personaje este Jonathan Littell!
Iata o conferinta exceptionala, consonanta cu modelul exceptional care i-a stat la baza. Prezentarea unui model de moralitate si curaj trebuie sa aiba totusi sens si in lumea noastra.
in sfarsit un articol de LB care merita citit
Nu am putut sa-mi alung acest gand: Cine ar fi echivalentul Annei in Romania?
Gadea? CTP? Plesu? Cristoiu? Ornea? ….
Ma apuca brusc greata si rusinea de rusinea lor. Nu cred ca trebuie sa explic de ce!