Orbii

Capitolul II

  • Recomandă articolul
Ea poarta mini si ochelari, e mioapa. Tine cheia de la camaruta ta inchiriata. Graseiaza natural si nu sta prin statii, are bani de taxi. Ea straluceste. Te persecuta cu un suris. Ea e degajata si zice ca te iubeste. Ea se intinde alaturi de tine pe cearsaf si face rost de bilete la Ateneu. Ea te scoate in lume cind va plictisiti, ea te arata ca pe un exponat tuturor. Ea iti aduce o cana de ceai cind lucrezi la pian si curata scrumiera, ea merge in virful picioarelor si invirte incet cheia in yala. Ea te anunta brusc ca-n seara asta nu vine la tine, ea este o fosta premianta, ea te insoteste la patinoar la partide de hochei si striga mai tare, ea este cruda, pe ea violenta o excita. Ea plinge la filme si se bucura cu lacrimi, ea isi incolaceste bratele in jurul gitului tau si-ti da parul sa i-l mirosi. Ea sta in fotoliu si tricoteaza si te priveste in tacere ascultind acorduri din Schumann, ea aduce discuri rare, ea nu crede o iota din balivernele tale cu concerte in sali arhipline, tu esti un jerpelit rabdator, tu taci prea mult. Ea e plina […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

object(WP_Term)#12882 (11) { ["term_id"]=> int(19326) ["name"]=> string(7) "Nr. 901" ["slug"]=> string(6) "nr-901" ["term_group"]=> int(0) ["term_taxonomy_id"]=> int(19326) ["taxonomy"]=> string(7) "numbers" ["description"]=> string(0) "" ["parent"]=> int(0) ["count"]=> int(31) ["filter"]=> string(3) "raw" ["term_order"]=> string(1) "0" }