Paradisul diversităţii virtuale

Basmul Prinţesei Repede-Repede este un experiment literar care îşi datorează existenţa, într-o bună măsură, spaţiului virtual. Dintr-un dialog literar-amical purtat de Emil Brumaru şi de Veronica D. Niculescu prin intermediul Internetului a ţîşnit la un moment dat ideea unei cărţi-jucărie în interiorul căreia graniţele dintre poezie şi proză – ca şi acelea ce despart stiluri/registre stilistice, atitudini ori, pur şi simplu, vîrste – să se anuleze. Cartea celor doi scriitori este o poveste despre posibilitatea anulării distanţelor de orice fel şi o pledoarie pentru un gen neconvenţional de literatură capabil să-şi asume ludic (şi democratic) o diversitate de „convenţii“ literare. Găsim de toate între coperţile acestui volum: gratuitate lirică şi epos palpitant, candoare şi echivoc, melancolie şi jubilaţie, gravitate şi joc, simplitate narativă şi rafinament livresc; e, de fapt, o carte a contrariilor armonizate ca într-un cosmos. Nu degeaba, în această poveste, balaurii cu şapte capete sînt fiinţe blajine, căpcăunii devin inofensivi, piticii inimoşi, dar fragili (aparent lipsiţi de atributele „eroilor“ clasici) pot avea acelaşi destin cu al prinţilor şi Feţilor-Frumoşi, iar idila dintre o ciupercă şi un Căţeloi melancolic are un deznodămînt fericit.   La fiecare pagină, o gratuită plăcere a literaturii   Imposibilitatea postulată, pe un timbru grav, […]