Paralele inegale

Traiesc (exercitiu de resemnare!) cu sentimentul implinirii tuturor alveolelor ramei si stupului proiectelor noastre si cu impresia ca mai ramasesera putine raspunsuri de innodat in dialogurile viitoare, esentialul dispensindu-se de detaliile prisoselnic decorative. Ignor (voit) ocluziile sintaxei, subiect pentru care fiecare isi rezervase patentul. Efect pozitiv, dar eronat al grabei de a incheia in citeva zecimale discutia despre mijloacele cele mai potrivite de-a rasuci si insuruba filamentul naratiunii, flama subtire a laserului, astfel ca povestirea faptelor sa se contraga la enunt, la virgula, la numar, la semn. Ucigatorul sistem ceasornicaresc al poeziei l-am demontat impreuna de citeva ori, ma intreb daca, dupa plecarea lui, seara tirziu, din atelierul meu de pe Belgrad 3, si inseninarea fruntii sub felinarul din colt (mai avea o intilnire, mi se pare cu Ion Dumitriu, in podul din Amzei), nu era cumva in posesia celor mai multe secrete ale actelor originale. Cu calm grav, Radu imi spusese: „Stie sa vada!“. Pentru ca, ulterior, in minte cu sfatul atit de util al lui Radu Petrescu: „Nu te speria de cantitatea manuscriselor cu care te coplesesc unii si altii, in vederea unei opinii, eventual a unei decizii. Deschide manuscrisul (cartea) unde singura se deschide, citeste sase-sapte rinduri, […]