Parva Charta a justiţiei băsiste

În „Justiţia boccie“ (I, II), comentarii apărute în Observator cultural, mi-am polarizat analizele asupra izbînzilor lui Traian Băsescu asupra unei Justiţii care, depunînd cu reverenţe armele în faţa năvălirii excepţionalismului prezidenţial, l-a făcut scăpat pe fostul şef al Statului din trei dosare („Căşu­neanu“, „Mihăileanu“ şi „Flota“) unde, sub alte auspicii, putea fi legat de catarg şi depus la ţărmuri potrivnice. Adesea mojic şi atrăgînd durabile simpatii tocmai prin etalarea ţopeniei sale de vaporean nedus la biserică, Băsescu a dezintegrat sistemul judiciar şi l-a recompus apoi ca piesă de rezistenţă a barocului său autoritarist. Paradoxal, deşi dădea iama prin Justiţie, îngenunchind instituţii de talia Curţii Con­stituţionale sau a CSM, retezînd cu lama buldozerului toate vîrfurile Parchetelor şi înlocuindu-le ad nauseam cu mamelucii puterii sale, Traian Băsescu a primit epatante încurajări pentru ceea ce nu părea să denote căsăpirea statului de drept, ci, din contră, îngereasca lui renaştere dintr-o cenuşă păcătoasă. Defilarea ostentativă a lui Băsescu şi a injoncţiunilor acestuia în Justiţie au căpătat o noimă publică prin încuviinţarea tacită a unor fracţiuni relevante ale societăţii – de la palpitul pierit al culturii dreptăţii în societate la levantinismele unor formatorii de opinie, de la vînjosul spate mediatic la emascularea conştiinţei profesionale aleadership-ului […]