Plecare şi revenire (X)

În stradă, nemţii încă mai urlau. Ruşii erau deja foarte aproape, dar, în zonă, soldaţii din Partidul Crucilor cu Săgeţi încă îi măcelăreau pe evrei şi pe dezertorii creştini. […] Înarmaţi, soldaţii cu banderolă mai aveau pe cine împuşca, dar bănuiau deja că n-o să-i poată lichida pe toţi. […] Unora dintre ei probabil că le trecuse prin minte că, din moment ce ruşii au ajuns pînă la periferia Budapestei, nu aveau să se oprească pînă-n centrul Capitalei, bubuiturile necontenite fiind o dovadă clară că aveau suficiente forţe de artilerie. Iar dacă urmau să ocupe întregul oraş, ucigaşii se puteau aştepta la orice, numai la decoraţii nu. Nu era deloc plăcut să se gîndească la ce avea să se întîmple. Pofta lor de a ucide se atenua cîteva momente, pentru ca apoi să crească din nou. * Într-una din zile, în casa protejată ne-a fost dat să trăim o surpriză: ne-a vizitat Nene, bona de odinioară a verilor mei, István şi Pál. Ne-a adus cîte un lănţişor de care atîrna un medalion mic, din aluminiu, cu imaginea Sfintei Maria. Ne-a rugat să ni-l punem la gît şi să trecem la catolicism. Dacă făceam asta, ne putea duce la o mănăstire […]