Poezia instantaneelor

Deși învăluit într-o aură misterioasă, de „mare singuratic“, Viorel Mureșan este o prezență greu de ocolit a poeziei echinoxiste, indiferent că vorbim despre anii ’80-’90 (perioada în care apăreau primele cărți ale poetului originar din Maramureș) sau de momentul actual. Astfel, apariția antologiei Poștașul rural (Editura Școala Ardeleană, 2015) nu este o surpriză, dar oferă un bun prilej de a reconsidera personalitatea (și actualitatea) unui optzecist atipic. O încercare de a-l aduce pe Viorel Mureșan în atenția celor care nu-l citiseră a existat și în 2014, prin „portretul“ din numărul 13 al revistei Poesis internațional, o selec­ție de texte și referințe critice ce reușește să dea contur unei imagini mai veridice și de mai bună rezoluție decît o face antologia de anul trecut. Poștașul rural pare să fie gîndită mai degrabă ca o antologie pour les connaisseurs, pentru cititorii a căror percepție e deja formată, decît ca o cale de acces către un discurs discret și marginal al generației ’80. Singurul criteriu de antologare fiind, după cuvintele autorului, că „intră numai [poemele] care, puse laolaltă, să poată lăsa impresia că au fost scrise într-o singură noapte, cît viața mea de lungă“, această selecție creează senzația unui puzzle în care s-au […]