Poezia la FILTM

  • Recomandă articolul

În cadrul Festivalului Internațional de Literatură de la Timișoara (25-28 octombrie), a treia seară este consacrată poeziei. Sub genericul: Maraton de poezie prin Europa Centrală și de Sud-Est!, în Sala Mare a Teatrului Național din Timișoara, vineri, 27 octombrie, de la ora 18.00, vor fi prezentate lecturi publice cu participarea următorilor poeți: Robert Simonišek (Slovenia) – selecție de poeme, traduse în limba română de Eva Catrinescu; Erdős Virág (Ungaria) – selecție de poeme, traduse în limba română de Ildikó Gábos & Şerban Foarţă; Tanja Stupar-Trifunović (Bosnia și Herțegovina) – selecție de poezii, traduse în limba română de Borco Ilin, Jovan Zivlak (Serbia) – selecție de poeme, traduse în limba română de Slavomir Gvozdenovici Alexiu, Jacek Dehnel (Polonia) – selec­ție de poeme, traduse în limba română Constantin Geambașu și Passionaria Stoicescu, Eugen Bunaru, Slavomir Gvozdenovici, Ana Dragu, Costel Stancu, Domnica Drumea. Amfitrion: Robert Șerban. Săptămîna trecută, revista Observator cultural a publicat un Supliment consacrat întregului festival, astăzi, revenim cu o selecție din poeții invitați.

 

 

Robert Simonišek (Slovenia):

Apărarea

 

Poţi să mă legi la ochi, să învîrteşti bulevardele

să modifici albiile rîurilor, să ştergi urmele,

pe care ani de zile am învăţat să le descifrez,

poţi să pui o pădure de nepătruns în calea viselor

 

Poţi să-mi împresori cartierul, să angajezi detectivi,

să mă hăituieşti de la Marea Baltică pînă-n Balcani,

să interzici freamătul mării, să răneşti liniştea,

care şi-a făcut sălaş între alei şi stînci.

 

Poţi să induci în eroare, să sugerezi o pistă greşită,

să distragi atenţia, să-mi potopeşti mintea,

să retezi aripile sentimentelor, să răspîndeşti zvonuri false,

să-mi confişti cheile şi să mă alungi din casă.

 

Pe toate le-oi răbda, am să mă conformez istoriei şi autorităţilor,

am să mă-ntorc pe drumul pe care-l cunoşti cel mai puţin

ignorîndu-ţi slugile şi avocaţii, am să dau cărţile pe faţă,

am să-i trezesc pe cei aflaţi pe lista ta,

am să schimb conţinutul şi ritmul ieşirilor,

nu vei putea afla care e opţiunea finală

dacă voi chema valul negru asupra ta.

Traducere de Eva Georgeta Catrinescu

 

 

Tanja Stupar-Trifunović (Bosnia și Herțegovina):

Înmulțirea animalelor domestice

 

Dur mai e sunetul lopeții cînd își înfige ciocul în pietriș

în pămînt în corpul rîmei

care se unduiește și se rupe de vie redusă la cioturi

Chiar că e dur sunetul care străpunge țesutul scoarței

și spintecă buruienile la linia ierbii și mușuroaiele de furnici înnebunite

Și totul se prăvălește în jos

Spre tine

Și ziua e cruntă și vîntul e crunt și chiar că e prea frig pentru o zi de vară

Tu n-ai fost nici slabă

Nici fragilă

Să te duci într-o zi liniștită fără furtună

Fără să blestemi

și fără să pomenești sfinții și străbunii și fără să-njuri toate animalele din grajd

Nu ne-ai fi părăsit tu fără să ne saluți

și fără să ne cutremurăm de frigul zilei pînă-n oase

N-ai fost așa de fertilă

precum ți-ai fi dorit

Nici n-ai avut atîția fii

cîți ți-ar fi trebuit

ca să le arăți vecinilor că nu-i de glumit cu tine

N-ai fost o oarecare

știai mai mult decît toate femeile din sat la un loc

însă nimeni dintre cei doi ai tăi indiferenți

din trei rămași

nu era curios de știința ta

Nu știu nici să țipe ca tine

Cînd te-au anunțat că dus e de tot fiul tău cel mare

Ai murit în acel țipăt

și începuse vremea dorului de ducă

N-ai avut nimic suficient din cîte ți-au trebuit

Nici copii, nici de-ale gurii, nici iubire

Numai ochii erau de tine, ca doi tăciuni

care ni se rostogoleau nouă urmașilor prin vis

Cui vor rămîne toate acestea

Truda ta

Pămîntul pustiu

Grajdurile goale

Behăitul oilor care se-mperechează pe pășunile din ceruri

Chinul pietrei și al lopeții care fac dragoste

Cine va moșteni toate astea de la tine

și în timp ce cheia se plimbă din mînă în mînă nimeni nu are curajul

să aprindă focul în vatra lîngă care pe timp de iarnă

nășteai împreună cu animalele domestice și făceați alianță pe vecie

între făturile voastre

sînt blînzi precum mieii credeai tu pe cînd îți priveai copiii

sfîșiați de lupi

Ce dur și ce sec sună cînd piatra lovește copîrșeul pentru că aici e mai multă

piatră decît țărînă

care n-are cum să-ți fie ușoară din moment ce te duci cu conștiința grea

știind că nici unul dintre noi toți nu sîntem urmași de nădejde.

Traducere de Borco Ilin

 

 

Jovan Zivlak (Serbia):
Amintirea

 

am ascultat cîntece vechi.

le-am ascultat pe cele noi.

ce le lega

oare doar vocile aspre sau cele frumoase.

unora le lipsea timpul

altora întunericul

unele vădeau prea multe peisaje

sau prea multă credinţă în

ariile tremurătoare care

se refereau la o cauză pierdută

altele se confirmau în sunete disonante

iar cauzele le lăsau în pămîntul înţelenit

acolo undeva ca pe o slujnică slută

sau ca pe o tovarăşă de drum mincinoasă.

aşa şi eu stau în faţa păsărilor care ţipă

unele ţipă şi cer să le dau hrană

altele îmi dau ocol de la distanţă.

cele care acceptă hrana nu ştiu ce

cînt. pentru ele sînt şi salvator şi vînător

şi de aceea rămîn vigilente

nu le interesează cîntecul meu

nici vocile pe care le-am ascultat

cîndva acolo unde se rostogoleau valurile

din adîncul cu sunet dogit şi strident

iar planetele izbeau în inima apei.

în timp ce îşi culeg hrana ele îşi aud propria respiraţie

şi văd o mînă care se-ndepărtează şi se apropie

dar văd oare şi amintirea în gura căreia

cuvintele se descompun.

Traducere de Slavomir GvozdenovicI şi Lucian Alexiu

 

Erdős Virág (Ungaria):

există o ţară

            pe marginea unei votări

 

eu cu ţara mea atîrn

pe-al neantului

ram cîrn

e-un oraş cu sub văzduh

cîtă carne

atîta duh

şi cît duh atîtea rable

şi dureri

pe uliţi oable

uite colo un pat scund

şi o babă

stînd în fund

un dulap cam scos din uz

iederi pe

un chip ursuz

fără lacăt uite-o uşă

emigranţi

fără cătuşă

uite-un paznic ca un stîrc

şi o carne

ajunsă stîrv

ici bucoavna colo-i mingea

vinu-i la

puterea a cincea

numai unii ies din casă

ăi de-ndură ăi de lasă

de lăsară de-ndurară

numai unii ies din casă

e-o duminică pustie

ei sînt scoşi

ca din cutie

cetăţeni de un bun croi

nici rusneci

nici bulgăroi

ce frumoşi îs şi ce tari

chiriaşi

şi-apropitari

bravi cu drag de domnu Preş’

nici în vise

n-au dat greş

înainte de chermeză

s-au îngrămădit

la mesă

tomberoane n-au vărsat

cîinii-n pace

i-au lăsat

după mesă hai la vot

au halit

şi au ras tot

gulaşul cu fainoşag

îi fu şi-Ălui de

sus drag

numai unii ies din casă

ăi de-ndură ăi de lasă

de lăsară de-ndurară

numai unii ies din casă

şi de tine a depins

dacă eşti un civic ins

ieri a început trecutu’

a-nceputu’ şi-a trecutu’

e oroare şi e pace

într-o ţară care zace

şi cu dînsa zac şi-atîrn

de-al neantului

ram cîrn

slugăreşte-o cu antren

leagăn astăzi

deja tren

Traducere de Ildikó Gábos
& Şerban Foarţă

 

 

Jacek Dehnel (Polonia):
Urartu

 

Urartu, cine-l ştie? Un dascăl prăfuit

de-obscură facultate. Oraşu-a fost redus

la linişte şi-n case neaua s-a instalat

şi pinii, iar pămîntul cu plugu-a fost întors.

 

Şi militari, şi preoţi, şi înţelepţi aveau.

Urzea cel mare-n grad să piară eunucul,

iar ăsta cu profeţii complota. Cizmarul

croitorul îl pîndea. Avea brutaru-ambiţii.

 

După bucătăreala din Urartu, nimic,

nici o ridiche n-a rămas. Pierit-au cînturi,

iar poveşti, la fel, nu s-au păstrat în vreun volum.

 

Chiar numele li-l ştim din cronici într-o limbă

străină, neputînd să redea vocalele

uşoare şi consoanele aspre „Urartu”.

 

Pentru tot ce-am aflat despre ei ne e de-ajuns

piatra: zestre necioplită cu-un cap cam mare,

 

cîteva coji smălţuite cu model pe şnur.

Ce-aţi avea de spus dacă pe voi v-ar exprima

 

Sfîntul Iosif din ghips, un bol de la Ikeia,

un crîmpei de fulgarin conservat în nisip?

Traducere de Constantin Geambașu  și Passionaria Stoicescu

 

 

Maraton de poezie? Păi da, fiindcă poezia este sîngele acestei lumi: ne ține pe toți în viață, chiar dacă unii habar nu avem de existența ei! Asta și pentru că nu se vede la toți. La unii, venele și arterele nu îi trădează prezen­ța, căci sînt bine camuflate. La alții, mai anemici, nu se vede din motive subînțelese. Dar există oamenii care nu își ascund poezia. Nici nu au cum, fiindcă ei chiar asta fac: poezie. Zece dintre ei vor urca pe scena Teatrului Național din Timișoara pentru a o împărtăși celor care, ca ei, ca noi, ca voi, cred că poezia e totuna cu viața.

 

Robert Șerban Președintele FILTM

Adaugă comentariu

object(WP_Term)#13243 (11) { ["term_id"]=> int(19326) ["name"]=> string(7) "Nr. 901" ["slug"]=> string(6) "nr-901" ["term_group"]=> int(0) ["term_taxonomy_id"]=> int(19326) ["taxonomy"]=> string(7) "numbers" ["description"]=> string(0) "" ["parent"]=> int(0) ["count"]=> int(31) ["filter"]=> string(3) "raw" ["term_order"]=> string(1) "0" }