Problema poneiului roz

Orice scandal – că se petrece în budoar, pe maidan sau în cultura română – se hrăneşte cu mult zgomot. Or, aşa cum bacteriile trăiesc pe seama ţesutului sănătos, existenţa parazită a zgomotului depinde de existenţa prealabilă a sunetului limpede: huiduiala înfierbîntată şi înjurătura greţoasă dau la o parte apelativele fireşti, ocara şi mîrîitul se substituie dialogului clar, interjecţia tîmpă ţine loc de idee. Orice scandal e, în plus, o capcană: nu urmăreşte să rezolve probleme, ci să prindă cît mai uşor şi cît mai repede cutare pradă. Nu caută soluţii, caută capete de turc; nu e confruntare inteligentă, ci braconaj intelectual.   A te lăsa, prin urmare, prins în partea de scandal care a înconjurat expoziţia Freedom for Lazy People („Libertate pentru leneşi”), organizată de echipa ICR-NY între 18 iunie şi 15 august 2008, e totuna cu a amplifica un zgomot şi-o hărmălaie şi-aşa suficient de neplăcute sau a întreţine fără rost o vînătoare de vrăjitoare, care, dacă nu şi-ar fi găsit o audienţă atît de exaltată, ar fi putut rămîne ceea ce este, în fond: un simplu puseu resentimentar. Dacă înlături, în schimb, stratul de scandal secretat în marginea expoziţiei zelos incriminate de unii şi ferm apărate de […]