Procesul Vişinescu la Bucureşti (III): Judecătorul şi istoricul

În așteptarea începerii propriu-zise a procesului public, continuăm serialul despre acţiunea în Justiţie îndreptată împotriva lui Alexandru Vişinescu, încercînd să evidenţiem de această dată care sînt riscurile şi, în același timp, oportunităţile cînd justiţia se întîlneşte cu istoria, aşa cum este acest caz.   Judecătoarea acestui proces, Carmen Veronica Găină, de la Curtea de Apel Bucureşti, nu va avea o muncă prea uşoară în sala de judecată. Un magistrat format într-un sistem democratic, cu toate hibele lui, aşa cum a fost şcoala juridică de la mijlocul anilor ’90, care şi-a încheiat studiile cu mult după revoluţie, în 1997, şi care a activat în carieră doar ca judecător, înţelege altfel – sper să nu mă înşel – trecutul şi dramele lui şi mai ales care sînt mizele acestei mari încercări pentru societatea românească (1).   Evident, dincolo de încorsetarea la care obligă legea, procedurile şi rigorile Justiţiei, acest proces penal nu este unul obişnuit, din mai multe puncte de vedere: gravitatea şi noutatea acuzaţiei (crime împotriva umanităţii) pentru Justiţia română, perioada foarte lungă scursă de la comiterea faptelor (între 51 și 57 de ani), implicaţiile deznodămîntului acestui proces pentru imaginea României în lume și în faţa propriilor cetăţeni, o instanţă din […]