Psihanaliza si postmodernismul (I)

Un semn imbucurator pentru critica artistica romaneasca este publicarea, intr-un rastimp relativ scurt, la Editura Meridiane (ale carei merite sub conducerea avizata a dnei E. Jiquidi trebuie subliniate) a trei remarcabile lucrari originale, apartinind unor cercetatoare autohtone pe tarimul artelor plastice: Teoria europeana a artei si psihanaliza de Anca Oroveanu, Artele plastice intre 1945-1989 de Magda Carneci si Anii ’20. Traditia si pictura romaneasca de Ioana Vlasiu. Semnificativ este faptul ca autoarele fac parte aproximativ din aceeasi generatie, cea care si-a parcurs studiile universitare in anii ’70-’80, ajungind in deceniul trecut la incheierea doctoratului. Deocamdata ma voi referi la lucrarea Ancai Oroveanu. Am sovait mult timp daca sa public aprecieri scrise asupra cartii Ancai Oroveanu, presupunind ca aceasta sarcina ar trebui sa-i revina unui cunoscator mai calificat al domeniului psihanalizei. In plus, sovaiala a existat si din cauza diferentei mari de virsta. Aveam certitudinea ca parerile mele vor aparea desuete si, totodata, mi-era teama ca din pricina diferentelor de pozitie, sa nu comit nedreptati in judecarea textului. Dar timpul trecind si neavind cunostinta de aparitia unor comentarii substantiale la cartea cu pricina, mi-am permis sa-mi precizez opiniile. Caci este pacat ca o lucrare atit de serioasa sa fie atit de […]