Recurs la memorie

Au trecut 40 de ani de la cumplita noapte cînd Praga era invadată de tancurile sovietice, răstimp aproximativ suficient ca două noi generaţii să-şi ocupe locul pe scena istoriei. Probabil că, din rîndurile lor, se vor recolta experţii interesaţi să beneficieze de deschiderea tuturor arhivelor şi să edifice lumea asupra confruntărilor de forţe de atunci, în dauna echilibrului internaţional, serios periclitat. Pînă una-alta, mai sînt destui martori în stare să depună mărturie despre împrejurările trăite şi despre raţiunea rezervei în reacţiile personale la evenimentele derulate, cu care, vrînd-nevrînd, au intrat în coliziune. Chiar dacă amintirile nu pot concura rigoarea documentelor, chiar dacă ele diferă şi vor fi născînd controverse, merită luate în seamă. Sînt de trecut prin filtrul memoriei, cu un presupus grad de calm impersonal favorizat de distanţa în timp, multiple aspecte şi, în primul rînd, precipitarea poziţiilor ultra zgomotoase adoptate la Bucureşti, de natură să zăpăcească opinia publică. Mitingul frenetic din faţa sediului conducerii supreme a partidului unic se dovedeşte, cu cît trece timpul, o perversă performanţă din partea activiştilor responsabili. Aşii mistificărilor au instaurat, în acea conjunctură fierbinte, premisele delirantei susţineri a genialităţii ceauşiste.   Capcana balconului   E de mult intrată în anale scena balconului, cu […]