Romane noi la Fayard, în toamna lui 2009
- 12-11-2009
- Nr. 500
-
Adina DINIŢOIU
- Internaţional
- 1 Comentarii
Am primit, din nou, din partea Editurii Fayard, o selecţie din titlurile literare ale acestei rentrée 2009, pe care le semnalăm în rîndurile de faţă. Iată-le: Sacha Sperling, Mes illusions donnent sur la cour, Marie-Odile Beauvais, Le secret Gretl, Anouar Benmalek, Le rapt, Serge Raffy, La femme interdite. Încep cu romanul ce pare a fi făcut senzaţie în Franţa şi care a beneficiat de multe cronici în presă: e vorba de romanul lui Sacha Sperling, un adolescent de 18 ani, băiatul unor celebrităţi franceze, actriţa, regizoarea şi scenarista Diane Kurys (ultimul ei film, Sagan, e din 2008, consacrat cunoscutei scriitoare) şi Alexandre Arcady, el însuşi realizator şi actor. Diane Kurys (n. 1948, Lyon) este fiica unor imigranţi ruşi, iar Alexandre Arcady (n. 1947, Alger) provine dintr-o mamă evreică şi un tată de origine maghiară. Băiatul unor părinţi separaţi, celebri, „le pauvre petit garçon riche“– cum îl numesc cronicarii literari –, are toate datele să fie un adolescent cu „probleme“ existenţiale. Aşteptările legate de acest roman erau, la finele lui august – în momentul apariţiei cărţii –, împărţite. Un critic notează maliţios că Sacha Sperling şi-ar fi amînat primul an de facultate pentru a termina cartea, a cărei apariţie a fost grăbită […]
Visez la acele vremuri pline de glorie ale viitorului cand noile titluri valahe ale momentului se vor bucura de cel putin atata atentie cat se bucura acest merituos pliant de la Fayard. Cum ar fi sa citim o asemenea impresionanta sinteza despre noile titluri de la Polirom sau de la Curtea Veche sau de la Humanitas sau de unde doriti dumneavoastra?
De fapt, ma intreb daca ceea ce citim mai sus e o cronica la aceste romane sau o cronica la pliant, ceea ce reprezinta, fireste, un gen literar cu totul nou, dar cu desavasire binevenit la o natiune eminamente agrara, in perpetua aventura a descalecarii si a adamismului mereu reiterat. Iar daca e o cronica la pliant, aprecierile curajoase precum „Considerat un nou Beigbeder” sau „una din vocile francofone importante” provin strict de acolo, sau reprezinta rezultatul analizei autoarei? Iar daca aprecierile provin din plianul Fayardului, nu ar fi fost oare mai economicos sa se includa in revista un link pur si simplu? Ne intrebam daca vom citi intr-o noua rubrica inaugurata aici traducerea celor 30 sau a celor 300 noi pliante pe care noul sezon francez la va fi produs si care probabil emotioneaza in egala masura la Cayenne ca si la Bucuresti?