Romanul (im)posibilei maturizări

Imago (publicat în 2010, în Rusia, cu ti­tlul Cortul verde) se hrăneşte nemijlocit din experienţele trăite de scriitoare, din amintirile sale, din viaţa prietenilor, a cunoscuţilor, a vecinilor săi, fără a fi însă o lucrare autobiografică. În schimb, aşa cum spune şi titlul (imago reprezintă ultimul stadiu adult în metamorfoza unei insecte), cartea se construieşte în cheia unui bildungsroman, căci urmăreşte destinul a trei prieteni – Ilia, Sania şi Miha –  şi, aproape în oglindă, a trei prietene, începînd cu anii de şcoală gimnazială (cînd se întîlnesc şi formează Trianonul, un soi de frăţie exclusivistă, ce-i cuprindea numai pe ei), trecînd prin fiecare etapă a formării lor şi ajungînd în orizontul sfîrşitului fiecăruia. Pe lîngă împingerea poveştii dincolo de intervalul temporal obişnuit – un bildungsroman încheindu-se de obicei odată cu depăşirea cu bine a climaxului, adică odată cu atingerea maturizării protagonistului, lăsînd deschisă cealaltă parte a vieţii sale –, Imago prezintă, însă, o deosebire fundamentală şi o modificare calitativă faţă de structura consacrată: maturizarea nu mai reprezintă un dat, o certitudine, în romanul Ludmilei Uliţkaia, aşa cum se întîmplă în reprezentantele clasice ale genului. Şi tocmai pentru că nu mai e un dat, eşuează de multe ori din a mai […]