În data de 3 august, de pe site-ul Hotnews aflăm că a fost scoasă la licitaţie Casa Lipatti din Bucureşti: „Casa Dinu Lipatti, o clădire de pe Bulevardul Lascăr Catargiu din Bucureşti, proprietate a tatălui pianistului, a fost scoasă la vînzare pentru suma de 1.908.339 de euro, potrivit news.ro. Casa va putea fi cumpărată prin licitaţie publică, imobilul fiind înregistrat în lista monumentelor din Bucureşti. În luna ianuarie a acestui an, Casa Dinu Lipatti a fost scoasă la licitaţie, în urma unei executări silite, după ce actualii proprietari nu au mai putut plăti un credit bancar. Atunci, preţul de pornire a fost stabilit la 2,54 milioane de euro“.
Casa Lipatti este monument istoric. Un jurnalist şi scriitor britanic, Orlando Murrin, iniţiază, la Londra, o petiţie adresată ministrului Culturii, Corina Şuteu. În această petiţie se spune, printre altele: „Facem apel la Ministerul român al Culturii să intervină și să protejeze această clădire istorică. Locuinţa familiei Lipatti din centrul Bucureştiului, de pe Bulevardul Lascăr Catargiu nr. 12, este o bijuterie arhitecturală, construită în 1900 de bunicul lui Dinu. Casa ar putea fi un mic muzeu magnific, pentru a‑l onora pe acest venerat muzician, astfel încît să atragă admiratori internaționali la București. Orașul străluceşte cultural, cu săli de concert şi galerii – exista chiar şi un Muzeu Enescu –, dar nu există nimic pentru a sărbători un mai mare simbol cultural, pe Dinu Lipatti. Ministerul român al Culturii și Primăria orașului București trebuie să își exercite competențele și să acționeze imediat pentru a preveni ca această clădire să fie tranformată într‑o ruină care să fie distrusă cu buldozerul. Pentru a asigura supraviețuirea acestui monument, facem apel la Ministerul Culturii pentru a lansa o consultare pentru crearea unui Muzeu Lipatti pe locul actualei case, care ar implica o sponsorizare, ceea ce ar aduce beneficii culturale și financiare masive la București“.
Jurnalistul Orlando Murrin începe să strîngă semnături prestigioase, ale unor muzicieni celebri, care susţin petiţia. Pe 11 august, cu sprijinul unor mari muzicieni internaţionali, i se adresează o a doua scrisoare deschisă ministrului Culturii, Corina Şuteu, pentru „a‑l cinsti cultural pe eroul Dinu Lipatti“. În această a doua scrisoare deschisă, ministrul Culturii este îndemnat să protejeze acest monument istoric al Bucureştiului.
În ultimele zile, am purtat un dialog pe e‑mail cu Orlando Murrin. Fragmente din acest dialog sînt redate în rîndurile următoare.
Muzicieni de renume susţin crearea unui Muzeu Lipatti la Bucureşti
De ce aţi iniţiat această petiţie?
Am fost un admirator al lui Dinu Lipatti încă de cînd am început să iau lecţii la pian, de cînd profesorul meu mi-a spus că a fost cel mai mare pianist care a trăit vreodată. (În opinia mea, afirmaţia este valabilă şi astăzi.) Mi-am dat seama că centenarul naşterii sale se apropie – pe 19 martie 2017 – şi, întrucît sînt scriitor, m-am decis să scriu un articol despre viaţa şi moştenirea sa pentru un ziar britanic. Am fost solicitat de Sunday Telegraph (cel mai mare ziar britanic) şi am început să fac cercetare. Curînd, am devenit fascinat de viaţa scurtă, dar dramatică a lui Lipatti. Cariera sa s-a suprapus pe fundalul celui de-Al Doilea Război Mondial şi a comunismului; ataşamentele l-au atras către personalităţi puternice, precum Florica Musicescu, Clara Haskil şi soţia sa, Madeleine Cantacuzino, de asemenea, o fostă elevă a Floricăi Musicescu; Lipatti a fost un superstar precoce. Viaţa lui este o poveste interesantă, care îţi captează imaginaţia. În afara acelui articol, am fost rugat să prezint un program radiofonic despre Lipatti, la BBC, şi să ţin o prelegere despre Lipatti la Institutul Cultural Român de la Londra. Un prieten a scris chiar şi o piesă de teatru bazată pe viaţa lui Lipatti şi despre femeile care l-au iubit! Reputaţia lui internaţională continuă să crească an de an, înregistrările sale sînt foarte bine vîndute si nu cred că există un pianist mai venerat sau admirat decît Lipatti – în special în Regatul Unit, America de Nord şi Elveţia.
Luna trecută, am vizitat Bucureştiul. Istoricul Dan Drăghia, doctor al Facultăţii de Ştiinţe Politice din cadrul Universităţii din Bucureşti, mi-a arătat oraşul şi diferitele locuri care joacă un rol în povestea lui Lipatti. Am fost deosebit de interesat să vizitez Bulevardul Lascăr Catargiu, deoarece la numărul 12 este casa pianistului, unde a locuit între anii 1930-1943 – ceea ce s-ar putea numi anii de formare a vieţii sale. Este cunoscută viaţa de familie de acolo, inclusiv concertele din salon. M-am bucurat să aflu că această casă a supravieţuit cutremurului din 1977 şi a fost cruţată de Ceauşescu atunci cînd a fost sistematizat restul bulevardului.
Petiţia s-a transformat într-o campanie internaţională. Pe cine aţi reuşit să mobilizaţi pentru Casa Lipatti?
De-a lungul cercetării mele, am fost încurajat de Grigore Bargauanu, biograful lui Lipatti. Nimeni din lume nu ştie mai multe despre Lipatti decît acest om, iar el a fost generos să‑mi împărtăşească din cunoştinţele sale. El m-a întrebat dacă aş putea face ceva pentru a salva casa, şi am promis că voi face tot ce voi putea. Cred că îi datorăm acest lucru lui Lipatti, care a fost nu numai un mare muzician, ci un mare om. Eu locuiesc în Marea Britanie, aşa că puterile mele sînt limitate. Am avut ideea să iniţiez o petiţie on-line, pentru a încerca să conving Ministerul român al Culturii că Lipatti este extrem de iubit pe plan internaţional şi că destinul casei familiei sale este o chestiune de mare importanţă. Oamenilor care au reacţionat la petiţie le pasă de casa lui Lipatti, urmăresc întregul proces.
Mi-am închipuit că vom primi cîteva sute de semnături de la admiratorii lui Lipatti. Dar petiţia a devenit virală – astăzi avem aproape 1.400 de semnături din toată lumea, şi numărul e în creştere. (Dacă doriţi să contribuiţi la salvarea casei, puteţi face un lucru minor: să semnaţi petiţia! Aveţi nevoie de 30 de secunde! Petiţia este la www.change.org, daţi ca motor de căutare cuvîntul „Lipatti“ şi vă apare scrisoarea.)
Pe 3 august am scris o Scrisoare deschisă doamnei Corina Şuteu, ministrul Culturii. Am auzit că este o persoană inteligentă şi cu viziune, ceea ce mă face optimist. Am atras atenţia asupra faptului că proprietatea este de vînzare prin licitaţie, la un preţ foarte ridicat, ceea ce reflectă valoarea sa ca obiectiv pentru dezvoltare. Am rugat-o să intervină şi să salveze acest monument istoric, protejat în mod oficial, şi să împiedice deteriorarea sau demolarea.
Nu am primit un răspuns. Aşa că am considerat că ar fi bine să atrag sprijinul muzicienilor internaţionali bine-cunoscuţi, pentru a semna o a doua Scrisoare deschisă către Minister, pentru a adăuga putere acestei campanii. Nu am o „reţea“ la care să recurg automat, aşa că am făcut-o destul de greu: pur şi simplu, am trimis e-mailuri ori scrisori sau am telefonat tuturor oamenilor la care m-am gîndit. Toţi muzicienii pe care i-am solicitat au semnat scrisoarea către ministrul Culturii. Lista include pe unii dintre cei mai eminenţi muzicieni contemporani:
Radu LUPU, CBE, pianist
Dan GRIGORE, pianist şi profesor universitar
Luiza BORAC, pianistă
Lawrence FOSTER, dirijor, Opéra de Marseille, Orchestre Philharmonique de Marseille
Pinchas ZUKERMAN, violonist
Amanda FORSYTH, violoncelistă
Horia ANDREESCU, dirijor
Christoph MUELLER, director muzical general, Göttinger Symphony Orchestra
Victor ESKENASY, Radio Europa Liberă
Franz BARTOLOMEY, violoncelist principal, Vienna Philharmonic Orchestra
Jānis Susskind OBE, director, Boosey & Hawkes
Grigore BARGAUANU, profesor universitar, muzicolog, Uniunea Compozitorilor din România, Société des Gens de Lettres de Paris
Leif Ove ANDSNES, pianist
Alberto PORTUGHEIS, muzician, interpret Lipatti, militant pentru pace
Stephen HOUGH, CBE, pianist
Graham FITCH, pianist şi pedagog
Mark TANNER, pianist, compozitor, scriitor
Mihai BRÂNCOVEANU (Paris), critic muzical, Presse Musicale Internationale
Stephen MUDGE (Paris), critic muzical, Presse Musicale Internationale
John TILBURY, pianist
Julian JACOBSON, profesor, Royal College of Music (Londra), profesor invitat, Universitatea Xiamen (China), preşedinte al Asociaţiei „Beethoven Piano Society of Europe“
Mădălina RUSU, pianist şi profesor (Guildhall Londra)
Dickenson HAYDN, pedagog
Jonathan WELSH, critic muzical
Marilyn ROTH, pianistă (New England Conservatory, Statele Unite ale Americii)
Anna Chloe MARSHALL, St Martin-in-the-Fields Chorus, Londra
Marina SIMEONOVA, pianist (Bulgaria, Canada)
Sam JACOBSON, critic muzical (Chicago, Statele Unite ale Americii)
Pe 11 august, i‑am trimis ministrului Culturii a doua Scrisoare deschisă. Nu am primit nici un răspuns.
Cum poate fi protejată Casa Lipatti?
Un lucru pe care îl ştim sigur: proprietatea respectivă este un monument istoric şi, prin urmare, are protecţia Guvernului român şi a Primăriei Municipiului Bucureşti. În restul lumii, acest lucru înseamnă, de fapt, ceva foarte important – nu poţi să-l atingi fără permisiune – şi sper ca acest lucru să se aplice şi în România. Un alt lucru pe care îl ştim este că preţul nu reflectă valoarea casei aşa cum se prezintă acum. Am fost înăuntru de două ori, şi m-am uitat cu atenţie. Este, în esenţă, o casă mică, fermecătoare, aparţinînd unui oraş de la începutul secolului (1900), o casă care are nevoie de renovare semnificativă. Sînt unele caracteristici originale ce s-au păstrat minunat – lambriuri din lemn, stucaturi, candelabre, tapet, sobe ceramice –, dar întreaga incintă are nevoie de refacere. Sala de mese originală a fost tăiată. O scară mică în spirală te duce la etaj, care este în paragină într-o mare măsură. Pentru o astfel de proprietate arhitectural semnificativă, dimensiunea este surprinzător de mică – cinci camere la parter, patru dormitoare modeste, o pivniţă mică, o grădină în faţa casei. Se pare că preţul orientativ este de 1,9 milioane de euro, ceea ce ar fi un bun preţ pentru New York sau Londra. La Bucureşti, acest lucru poate însemna doar un singur lucru: proprietatea este vîndută ca un obiectiv ce va fi reamenajat – într-un bloc de birouri, de exemplu. Ministerul Culturii trebuie să spună clar că această casă este sub protecţie specială, datorită interesului său istoric şi cultural enorm, şi să se ajungă la un acord realist asupra valorii sale şi a termenelor de vînzare. Asta ar duce la un cîştig de timp pentru un proiect prin care să se recreeze casa ca un mic Muzeu Lipatti, prezentînd o minunată colecţie originală, care a fost expusă la Casa Memorială Lipatti din Fundăţeanca (Ciolceşti), aflată în prezent în păstrarea Muzeului Judeţean Argeş.
Referitor la vînzarea Casei lui Dinu Lipatti din Bucureşti
Comunicat de presă al Ministerului Culturii (18 august 2016)
Săptămîna aceasta, au circulat în spaţiul public mai multe informaţii privind vînzarea Casei lui Dinu Lipatti din Bucureşti (b-dul Lascăr Catargiu nr. 12) pentru suma de 1.908.339 de euro.
Ministerul Culturii continuă să urmărească cu atenţie acest caz, considerînd necesare anumite precizări.
Casa Dinu Lipatti este înscrisă în Lista Monumentelor Istorice, avînd codul B-II-m-B-18330, prin urmare, este imobil protejat prin Legea 422/2001 cu privire la protecţia monumentelor istorice. Conform legii, casa nu poate fi vîndută spre a fi demolată, demolarea se face doar printr-o procedură de declasare, ceea ce nu este cazul în acest moment. De asemenea, conform legii 422/2001, vînzarea unui imobil monument-istoric trebuie să respecte o serie de reglementări.
Cu privire la înstrăinarea, închirierea sau concesionarea imobilelor monumente istorice proprietarii acestora au următoarele obligaţii:
- a) să înştiinţeze în scris Direcţia pentru Cultură, Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional a Municipiului Bucureşti, respectiv cea judeţeană, despre intenţia de a înstrăina monumentul istoric, în vederea exercitării dreptului de preemţiune al statului sau, după caz, al unităţii administrativ-teritoriale, în condiţiile prezentei legi;
- b) să notifice viitorului proprietar, chiriaş sau concesionar regimul juridic al monumentului istoric pe care îl deţine, precum şi Obligaţia privind folosinţa monumentului istoric;
- c) să înştiinţeze în scris direcţia pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, despre schimbarea proprietarului sau a administratorului în termen de 15 zile de la data încheierii contractelor, potrivit legii, şi să transmită acesteia o copie de pe acte. (Art. 36, alin. (4), litera B. din titlul IV, capitolul I – Legea 422/2001).
Pînă în acest moment, nici Ministerul Culturii şi nici Direcţia de Cultură a Municipiului Bucureşti nu au primit oferta de preempţiune adresată Statului Român, în vederea exercitării acestui drept, aşadar, orice contract de vînzare-cumparare a imobilului din b-dul Lascăr Catargiu nr. 12 (Casa Dinu Lipatti) poate fi sancţionat cu nulitatea absolută a vînzării. (cf. Art. 4, alin. (4) din titlul I – Legea 422/2001).
Reacţia rapidă şi vigilenţa cu care a fost tratată posibila vînzare a Casei lui Dinu Lipatti, pusă în contextul protejării patrimoniului construit, demonstrează că ONG-urile şi grupurile civice care luptă pentru salvarea patrimoniului sînt parteneri indispensabili ai Ministerului Culturii.