Și iată vin barbarii. Barbarii din noi

Să zicem că ești musulman. Sau arab (în ciuda stereotipiilor larg răspîndite, cele două categorii nu se suprapun 100%). Sau că ai trăsături faciale mai puțin „albe“ decît spun regulile toleranței și ale fricii pe continentul european. Și că vrei să iei avionul să pleci undeva, un avion dintr-un mare aeroport european, de unde se zboară oriunde. Chiar și la Mecca. Sau că te urci în metrou, într-unul dintre cele mai cosmopolite orașe ale Europei, unde lucrează birocrați-tehnocrați nu doar din toată UE, ci din toată lumea. Și că, într-o zi, la întîmplare, poți deveni dintr-odată, în același timp, victimă a atentatului și vinovat simbolic pentru el. Că s-ar putea să scapi cu viață din atentat, dar să-ți pierzi pe urmă dreptul de a exista în rînd cu ceilalți. Iată paradoxul real al lumii în care trăim: o lume pe care noi am amestecat-o confesional, etnic și rasial și căreia acum îi cerem să se supună separării apelor pe criteriile religiei și ale culorii pielii. La mii de kilometri de Bruxelles, oameni politici români, analiști, intelectuali și membri în Consiliul Național al Magistraturii sfîrșesc prin a nu descoperi valențele creștine, civilizate, europene ale tăcerii. Nu victimele contează pentru ei, ci […]