Societatea civilă ar trebui rebotezată

  • Recomandă articolul
Dacă Florian Bichir nu ar fi scris despre meseria de ONG-ist, iar Mircea Mihăieş nu ar fi deplîns lipsa unei legi privind interzicerea celulelor comuniste, ca o continuare a iniţiativei prezidenţiale de condamnare a comunismului, nici nu mai ştiam că în România mai există dezbatere despre rolul societăţii civile. Nu aş pleca de la noţiuni teoretice abstracte, dar, totuşi, este necesară o clarificare a acestei forme de asociere în scopul obţinerii drepturilor cetăţeneşti. Cum s-au cristalizat primele forţe civice în România? Asta ştim. E prea cunoscut rolul A.C. şi al intelectualilor critici după Revoluţie. Ce a cîştigat individul plătitor de 2%? Asta nu mai cunoaştem. Stă şi se întreabă, justificat, de ce angajamentul public s-a lichefiat de o vreme încoace. Să se întîmple asta doar ca urmare a despărţirii intelectualilor în două tabere? Una pro-Băsescu şi una anti-? La aproape două decenii de la marea piruetă din decembrie ’89, societatea civilă românească mai reprezintă pe cineva? Mai este ea o instituţie viabilă, reprezentativă şi legitimă?   Pentru a înţelege prezentul, e bine să analizăm trecutul. Dacă în Grecia antică cetatea era bine organizată, iar înţelepţii aveau dreptul să predice în agora, gîndirea modernă s-a reorientat. Filozoful german Hegel (1770-1831) redefinea […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

Comentarii utilizatori

Comentariile sunt închise.

object(WP_Term)#12883 (11) { ["term_id"]=> int(19326) ["name"]=> string(7) "Nr. 901" ["slug"]=> string(6) "nr-901" ["term_group"]=> int(0) ["term_taxonomy_id"]=> int(19326) ["taxonomy"]=> string(7) "numbers" ["description"]=> string(0) "" ["parent"]=> int(0) ["count"]=> int(31) ["filter"]=> string(3) "raw" ["term_order"]=> string(1) "0" }