SOFTUL ROMÂN. Bună ziua copilului

  • Recomandă articolul
În vrem-nu-vremile copilăriei mele (de după abolirea monarhiei, într-un decembrie pe sfîrşite, – cînd eu, bolnav de scarlatină, anticipam, pe pielea-mi proprie, „evul aprins”, ce va să zică roşu), adică în, aproximativ, răstimpul 1948-1954, Ziua Copilului nu prea era în vogă. (Sau, cel puţin, nu-mi aduc eu aminte să fi fost.) Noi aveam, chipurile, alte sărbători, – anume: 1 Mai, 23 August, 7 Noiembrie şi, în sfîrşit, 30 Decembrie.   Să le reluăm pe rînd: 1 (întîi, nu unu, cum spuneau mai-marii noştri din tribună) Mai, sărbătoare zisă şi Arminden(i): o rimă nobilă la pretutindeni, termen ce aduce a „internaţional“. Că „Ziua internaţională” ş.a.m.d. era şi hramul Sfîntului Ieremia, de unde şi sorgintea (sîrbă) a termenului: Ieremiiev-dan > Armindeni, tovarăşii habar n-aveau. Neavînd, nici nu dădeau cu oiştea-n gard, ca Ieremia, nimeni neacuzîndu-i de misticism (fireşte, religios). August 23 – cu inversiunea de rigoare, căci numele lunii e arimic (iar cei mai mulţi, fireşte, n-àu gust pentru rime docte, ca a mea; fiind de acord, în schimb, cu oxitonizarea poporană a vocabulei cu pricina: augùst, – de unde şi frumoasa lozincă asonantă „23 Augùst/ Libertate ne-a adus!”). 7 Noiembrie – sau, mai curînd,Noiembrie 7, din aceleaşi rimice motive; şi în […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

Comentarii utilizatori

Comentariile sunt închise.

object(WP_Term)#12884 (11) { ["term_id"]=> int(19326) ["name"]=> string(7) "Nr. 901" ["slug"]=> string(6) "nr-901" ["term_group"]=> int(0) ["term_taxonomy_id"]=> int(19326) ["taxonomy"]=> string(7) "numbers" ["description"]=> string(0) "" ["parent"]=> int(0) ["count"]=> int(31) ["filter"]=> string(3) "raw" ["term_order"]=> string(1) "0" }