Strategii si actiuni pentru o noua imagine a standurilor Romaniei la tirgurile internationale de carte

Am trait, in primii ani de dupa Revolutie, un soi de euforie a cartii. Editate in cascada, titluri din toate domeniile culturii si ale stiintei ne dadeau impresia de resurectie a industriei cartii romanesti. De fapt, nu era decit rabufnirea spontana a unui flux blocat, zadarnicit de anormalitatea interdictiilor din perioada comunista. Ceea ce ne parea, in primii ani de dupa 1990, o anomalie, in lumea libera era un proces firesc. Expansiunea scrisului tiparit in format de carte sau gazeta era o consecinta a momentului de libertate, a gustului pentru comunicare, pentru recuperarea unui drept la lectura pe care comunismul ni-l fracturase. Interesul Europei pentru Romania, pentru kafkianul si pitorescul experientelor noastre existentiale, era alimentat de televiziunile, radiourile si ziarele occidentale de mare tiraj. O epoca in care viata in sine a romanilor era mai interesanta decit cultura, decit fictiunea. Din fericire, lucrurile s-au schimbat, iar astazi, in buna masura, una dintre sansele noastre de a accede la interesul occidentului este cultura. Masura in care omul de cultura roman este cunoscut in strainatate este foarte greu cuantificabila. In primul rind, din cauza naturii plurale a relatiilor de colaborare ale intelectualului roman cu spatiul occidental, foarte putin „supra-vegheata“ de institutiile statului. […]