TEATRU. Două spectacole de Stoican-Vârlan

Scriu mai jos despre un cuplu regizor-scenograf – Sânziana Stoican şi Valentin Vârlan –, artişti tineri despre care cred că se va mai auzi. Prin bunăvoinţa Teatrului Nottara, care i-a găzduit, am putut vedea spectacolul lor de la Teatrul „Maria Filotti“ din Brăila, Casa de Evgheni Grişkoveţ. Este, după mine, un text destul de prost, lipsit de imaginaţie, repetitiv şi lungit inutil, pedalînd pe un sentimentalism în cheie minoră, aşezîndu-se doar aparent în marea tradiţie rusă – a-l alătura lui Cehov, aşa cum pripit o face autorul caietului-program, este cel puţin hazardat. Conflictul e unul banal (ceea ce nu e deloc o scădere) şi tratat literar banal (ceea ce e foarte rău). Un cuplu din clasa mijlocie  a Rusiei de azi – el e medic –, puţin peste 40 de ani, cu doi copii adolescenţi, visează să-şi schimbe apartamentul de bloc pentru o casă pe pămînt, cu grădiniţa aferentă. Banii neajungîndu-le, cer împrumut de la prieteni – nu le dă nici unul, fiecare prieten îşi arată o faţă neştiută (hîdă, evident), visul se năruie. Structura dramatică rezultată e liniară, previzibilă şi plictisitoare. Prilej de lejere introspecţii, de întrebări despre ce merită fiecare de la viaţă, cîte o incursiune în relaţiile […]