TEATRU. Luminiţe şi tuneluri. Dramaturgia, independenţii şi teatrul public

Din toamna lui 2008 pînă la jumătatea lui 2010, trei spectacole pe texte de Peca Ştefan au avut premiera în România: Poveşti adevărate complet inventate despre Baia Mare, Cinci minute miraculoase în Piatra Neamţ (ambele în regia Anei Mărgineanu) şi România 21 (musical pus în scenă de Pia Furtado), primul la Teatrul Municipal din Baia Mare, ultimele – la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ. Dramaturgul e – într-o măsură greu de plasat sub semnul întrebării – unul dintre artiştii români emergenţi cei mai prizaţi de piaţa internaţională (mai ales anglofonă, avînd în vedere şi faptul că Peca îşi scrie unele piese în engleză), cu montări, burse, rezidenţe şi participări la manifestări din Europa şi Statele Unite. Totuşi, nici una dintre aceste producţii nu s-a văzut invitată în ultimele ediţii ale Festivalului Naţional de Teatru (FNT) – deşi volumul creaţiilor teatrale pe texte contemporane autohtone realizate în regim profesionist e încă destul de limitat, iar printre criteriile de selecţie ale FNT figurează şi „piesă românească cu subiect capabil să intereseze şi un public internaţional“ (ceea ce – să intereseze şi un public străin – lui Peca de obicei i se întîmplă). Cine ce aşteaptă de la dramaturgia contemporană în România? Singurul […]