TEATRU. Meseria: regizor de teatru

Alexandru Dabija, ai lucrat aproape 15 ani şi înainte de 1989. Cum ai resimţit schimbarea? Regizoral, nu m-a afectat. Nici măcar la nivel de alegere a textelor, chiar dacă au apărut unele la care înainte nu aveam acces. La nivel de cenzură, da. La mine a funcţionat aproape invers: din cauza cenzurii, tipul meu de gîndire teatrală era prea sofisticat, plin de semne, de trimiteri – în zona acelui dialog misterios care are loc cu publicul. Spectacolele erau „umplute“ cu mai mult decît era nevoie. Dispărînd această barieră, am redus şi m-am îndreptat spre o formă teatrală mai simplă, cu forme directe, mai clare, fără multe ambiguităţi, pe care mi-o dorisem dintotdeauna, dar care nu era, înainte, la modă. A fost o mişcare perfect conştientă.   Dar experienţa directorială de la Odeon? A fost una extrem de importantă. Faptul că am făcut o pauză lungă, n-am montat vreo cîţiva ani, mi-a convenit foarte tare. M-a ajutat mult să mă opresc din creaţie. E ceva ce-mi lipseşte acum.   Lucrezi mult… Cine poate lucrează mult, pentru că din asta trăim. Problema nu e să spunem omenirii tot timpul lucruri importante, ci să trăim, e o muncă dură. Revin. Directoratul de zece […]