Teatrul politic polonez: lupta dintre post şi carnaval1

Nu cu mult timp în urmă, la Varşovia, s-au comemorat cu mare emoţie 40 de ani de la revolta studenţilor pentru apărarea libertăţilor cetăţeneşti, izbucnită în martie 1968. Valul de proteste a determinat atunci decizia autorităţilor comuniste de a scoate de pe afiş spectacolul cu piesa Străbunii (Dziady) de Adam Mickiewicz, cea mai importantă dramă romantică poloneză din secolul al XIX-lea, care descrie lupta poporului polonez împotriva cotropitorilor ruşi. Publicul a receptat spectacolul lui Kazimierz Dejmek2 de la Teatrul Naţional ca un protest împotriva constrîngerii totalitare a Poloniei şi a organizat demonstraţii în sală. Autorităţile au încercat să înăbuşe revolta în faşă, dar ea s-a extins în toată ţara, atrăgînd după sine o criză politică, persecuţii şi un val de emigrări. De la acele evenimente s-a scurs o întreagă epocă, de atunci a căzut comunismul, Polonia a intrat în NATO şi în Uniunea Europeană, clădirea Teatrului Naţional a ars şi a fost reconstruită. S-ar părea că în noua realitate teatrul nu are nici o sarcină specială de îndeplinit, în afară de a oferi un divertisment inteligent înainte de cină, şi că timpurile cînd trezea controverse aprige nu se vor mai întoarce vreodată. Cu toate acestea, în ultimii ani a revenit […]