Teatrul politicii contemporane

În cel mai recent film (documentar) al lui, HyperNor­mali­sation (BBC, 2016), Adam Curtis vorbește, la un moment dat, despre strategiile Kremlinului de a induce un fel de neliniște ontologică, o nesiguranță a publicului în detectarea adevărului, alimentată de constanta devoalare a acțiunilor puterii de influențare a realității. În spatele acestei strategii stă un personaj numit Vladislav Surkov, despre care se știe că a lucrat, la un moment dat, în teatrul experimental din Rusia și despre care Curtis spune că ceea ce-l face cu totul special vremurilor noastre e că nu doar alimentează conspirații sau înființează grupuri de opoziție, ci că și face publică implicarea lui în acestea. Surkov acționează, crede Curtis (care i-a dedicat, în 2014, un segment documentar difuzat în emisiunea Charlie Brooker’s Newswipe), ca un regizor ori producător de teatru care expune, în reprezentația însăși, mecanismele scenei și caracterul convențional-factice al spectacolului. Sigur, Adam Curtis este el însuși un utilizator excepțional de tehnici persuasive cu grad ridicat de teatralitate. Forma cea mai simplă de a respinge tezele documentarelor lui este de a-i defini filmele drept un colaj speculativ de imagini liber asociate, în care orice poate fi demonstrat la fel de bine ca și opusul său și în […]