Un Laycock, doi Stanzeleit
- 19-01-2006
- Nr. 304
-
Florian BAICULESCU
- Arte
- 0 Comentarii
Cum se naste o cronica muzicala? Cine contribuie la ea? Cine si cum alimenteaza niste impresii de moment, si acelea nu doar muzicale, pentru a naste si o judecata de valoare, sa presupunem cit mai corecta si echilibrata? Sint mult mai multi factori ce se amesteca si se influenteaza reciproc, fara a avea pretentia epuizarii variantelor de analiza. Cind am fost la concertul de la Ateneul Roman, era un frig de mama focului (oare de unde provine expresia din limba romana, care, evident, nu prea este corecta politic?…), iar azi, cind incercam sa incropim citeva ginduri despre o seara de muzica, este un soare de primavara, care ne da o cu totul alta stare. Putem ramine indiferenti la acesti stimuli sau factori perturbatori? Oricum am da-o, nu reusim sa gasim raspunsuri exacte. Dar ce s-a consumat la Ateneu, cind la Sala Radio era programat un tot atit de tentant program cu Mussorgski si Carmina Burana a lui Carl Orff? Filarmonica „G. Enescu“ a propus o piesa de Robert Schumann, uvertura Mireasa din Messina, sub sigla comemorarii a 150 de ani de la moartea compozitorului – presupunind ca vor mai urma si alte manifestari mai consistente, dedicate lui Schumann –, piesa […]