Un moment istoric

Un ministru care îl invocă pe Immanuel Kant! Situaţie mai mult decît insolită, într-o lume obişnuită cu tîrguiala politică măruntă. Pare greu, extrem de greu, practic imposibil, să treci de la noţiuni autohtone puternic interiorizate precum „oploşeala“, „procopseala“, „arăneala“ spre valori precum respectul de sine întemeiat pe raţiune. Adică, spre „îndrăzneala de a gîndi“, evident, cu mintea proprie, recomandată de filozof în celebrul său articol – „Răspuns la întrebarea: Ce este Ilumi­nismul?“, publicat în 1784. Un ministru care invocă, aşadar, principii kantiene! Într-adevăr, neverosimil, dacă ne gîndim la spectrul reacţiilor prezumabile. Cei pe care „nu-i poate păcăli nimeni“ vor spune că e vorba de tradiţionalul truc politic de a folosi vorbe mari pentru a ascunde fapte mici. Alţii, considerînd cariera (indiscutabil impresionantă) de logician a ministrului, vor considera că au de-a face cu blînda naivitate a intelectualului „de seră“, care invocă generos căutarea Adevărului, fără a avea idee de­spre adevărurile, multe şi mizere, ale vieţii. Desigur, nu pot fi uitaţi nici acei membri ai publicului care, auzind numele lui Kant, vor fi ridicat cu inocenţă din umeri: „Cine naiba mai e şi ăsta?“. Şi vor fi rămas profund nedumeriţi cu privire la relaţia dintre misteriosul personaj şi politica de pe […]