Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Un răspuns la „cazul Mihai Botez“
Pe marginea unui text de Radu Ioanid
- 10-09-2010
- Nr. 541
-
Viorica OANCEA
- OPINII
- 24 Comentarii
Propaganda e un lucru rudimentar, fiule: iei o minciună grosolană, o repeţi de multe ori, şi astfel ea poate deveni un adevăr. G.B. Shaw, Sfînta Ioana Am fost surprinsă şi întristată citind, în prestigioasa dvs publicaţie, „Prefaţa“ lui Radu Ioanid (şi „Ghid pentru cititorul de cursă lungă“ de Dorin Tudoran), ce urmează să apară în volumul Eu, fiul lor de Dorin Tudoran. Coroborate, aceste texte contestă statutul de disident al fratelui meu, Mihai Botez, în absenţa oricărei demonstraţii, fără argumente solide, prin simple afirmaţii ori insinuări. Încercarea de întinare a memoriei lui Mihai Botez se face prin vocea Securităţii: declaraţii redactate de ofiţerul/ ofiţerii de Securitate, care îl tracasau în permanenţă, încă din primavara 1979, cînd s-a citit la Europa Liberă prima sa scrisoare. Mi se pare cu atît mai dureros acest lucru, cu cît fratele meu, dispărut dintre noi acum 15 ani, nu mai are cum să contracareze vocea Securităţii, dînd propria sa versiune. Nu putem auzi nici mărturia lui Vlad Georgescu, directorul Europei Libere şi prietenul cu care Mihai Botez a corespondat, timp de peste 8 ani, pentru că şi el a murit la 51 de ani, în 1988. Lui Vlad Georgescu i-a trimis Mihai Botez din […]
@ Dorin Tudoran
Garantati pentru dl Radu Ioanid invocand cunoasterea dvs. autoritara ca domnia sa ” nu a intrat niciodata in cladirea Academiei Stefan Gheorghiu”. Ma intreb, stupefiat, de unde atata siguranta ca dl Radu Ioanid nu a calcat niciodata in cladirea Acadeniei Stefan Gheorghiu!? A existat o „evidenta foarte exacta in legatura cu persoanele care intrau acolo (nume, adresa, ziua in care au fost acolo, ora intrarii si ora iesirii etc), si asemenea informatii pot fi vertificate”?
Daca ati garanta doar pentru domnia voastra ca nu ati calcat niciodata prin cladirea Academiei Stefan Gheorghiu ar fi intr-adevar ceva, dar sa garantati pentru altii …… hmmmmmm. Si ma rog, de unde-pana-unde atata mandrie de a nu fi intrat niciodata prin cladirea Academiei Stefan Gheorghiu si in acelasi timp nici-un fel de regret sau rusine pentru faptul de a fi fost secretarul trubadur organizator al „cenaclului gurist si propagandist Flacara”? Ati colindat Tara in lung-si-lat cu acel „cenaclu”, care din punct de vedere propagandistic facea/spala pe creier cam cat zece academii „Stefan Gheorghiu”? Ati avut relatii starnse cu toti activistii locali (culmea: mai toti formati la Academia Stefan Gheorghiu!!!), v-ati intretinut cu ei la receptiile „oficiale” date de acei activisti in cinstea „cenaclistilor”, v-ati folosit de ei si s-au folosit de cei ca dvoastra si i-ati tratat de VIP cu invitatii gratuite si personalizate.
Doamne, Doamne, cata rusine, cata mizerie morala!
CONTEXT 1. “ din “Observator cultural”nr. 539, August 2010, din articolul “Ghid pentru cititorul de cursa lunga “ de Dorin Tudoran ( trimitere de pe http://www.dorintudoran.com, de la materialul “ Eu, fiul lor” de Dorin Tudoran, din data de 10 septembrie 2010 ) :
……
“ Omul şi sistemul
Îmi amintesc foarte limpede momentul în care Mihai Botez mi-a povestit ce-i spusese un cinic general de Securitate: „Mi-e foarte milă de dumneavoastră. Aţi intrat într-un război inegal, fără sorţi de reuşită. Noi ştim totul despre dvs. şi vă putem compromite oricînd. Pentru noi sînteţi un om de valoare şi nu vă vom da drumul din ţară decît atunci cînd nu veţi mai reprezenta o valoare ştiinţifică“.
Regăsesc acest avertisment în dosarul meu. Pe aceeaşi pagină, se află şi comentariul lui Mihai Botez. Citez dintr-o notă marcată STRICT SECRET, întocmită de Securitate la 1.02.1983: „Ei (n.n. organele de securitate) au toate posibilităţile de a crea suspiciune şi să te compromită, să facă dintr-un sfînt un drac“.
N-am uitat niciodată tristeţea imensă din ochii lui Mihai, cînd mi-a spus acest lucru, dar intensitatea acelei amintiri nu a fost nicicînd mai mare decît acum, cînd citesc paginile acestui dosar cumplit. Nu despre milă era vorba în cuvintele generalului, ci despre dorinţa de a umili, de a strivi şi de a te face să te recunoşti învins. Eventual, chiar să te împingă în înfrîngerea supremă – colaborarea.
Dintre momentele extrem de dificile pe care mi le-a creat citirea acestui dosar, unul dintre cele mai intense este posibila înfrîngere supremă a lui Mihai Botez. Nu ştiu, nu vreau să ştiu dacă au reuşit, dar recunosc că astăzi, după ce am citit şi am recitit unele texte, temerile mele că Ei ar fi reuşit sînt substanţial mai mari decît au fost cîndva.
Cîtă crezare se poate da notelor lui Marian Ureche, întocmite după întîlnirile sale cu Mihai Botez, nu am cum să ştiu. Continuu, încerc să mă îndoiesc chiar şi acolo unde documentul spune: „Discuţia a fost înregistrată“. Ştiu însă că alte note, dintre cele atribuite lui Mihai Botez, constituie un şoc pentru mine. Există un ton, un limbaj, o exactitate a datelor relatate, un patent al amestecului, în fapt benign, de realitate şi irealitate ce pot fi cu greu atribuite altcuiva.
Îmi spun că, după o vreme sau din cînd în cînd, Mihai Botez ar fi putut fi victima unei curse imaginate chiar de el. Deşi nu avea vreo îndoială că sistemul este infinit mai puternic ca omul, poate că Mihai a încercat să-i păcălească, să-i bată cu armele lor. Doar că, în timp ce el încerca probabil să joace o superpartidă de şah, sistemul juca altceva. Este o eroare lesne de înţeles – toţi cei care au încercat, într-o formă sau alta, să bată sistemul au fost, într-o măsură mai mare ori mai mică, nişte visători, nişte idealişti, autori de scenarii aproape utopice. Scenarii ce se puteau întoarce uşor împotriva celor ce le imaginaseră şi făcuseră tot ce puteau spre a le duce la bun sfîrşit. Oricum va fi încercat să-şi joace şansa pe care a crezut că o are, n-am nici o îndoială că Mihai Botez a încercat să-mi facă bine, să mă ajute.
Cînd relaţiile noastre nu mai erau ce fuseseră altădată, într-o ultimă discuţie pe care am avut-o cu el la Washington, mi-a spus un lucru de care nu m-am îndoit şi nu mă voi îndoi niciodată: „Monşer, orice-ar fi fost, orice va fi, vreau să ştii că v-am iubit foarte mult pe tine, Cora şi Alexandra“.
Acesta este singurul Mihai pe care am hotărît să-l păstrez în suflet – nici drac, nici sfînt. Doar un frate mai mare, tandru şi generos, pe care mi l-am dorit întotdeauna. A-l fi avut, fie şi doar pentru scurtă vreme, nu poate fi decît un motiv de multumire. »
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,
CONTEXT 2 . de pe http://www.dorintudoran.com, materialul, “ Noi, românii – între Avram Iancu şi Gore Pirgu” de Dorin Tudoran, din 10 September, 2010 ) :
……….
« V. MIHAI BOTEZ ÎMI LIPSEŞTE FOARTE MULT
VS: – V-a şocat să-l găsiţi printre sursele Securitatii pe Mihai Botez?
DT: – Şocat este un eufemism. Despre imaginea lui Mihai Botez, aşa cum se alcătuieşte ea din aceste documente, am scris cateva paragrafe într-un text din carte. L-am iubit foarte mult pe Mihai şi nu doresc să păstrez decât imaginea acelui om. Cred că a încercat să păcălească sistemul, deşi ştia că sistemul este infinit mai puternic ca noi. Cred că a vrut să-mi facă întotdeauna bine, nu rău. Orice ar fi, nu mi-l pot scoate din suflet, chiar dacă, cu mult înaintea acestoui dosar otrăvit şi otrăvitor, relaţiile mele cu Mihai s-au estompat. Mă credeţi ori nu, dacă ar fi să o iau de la capăt, nu m-aş codi să mă ”înhăitez” încă o dată cu Mihai. Slăbiciune? Nostalgii gratuite? Nu ştiu. Dar asta simt, asta spun. Mihai Botez îmi lipseşte foarte mult. »
CITAT 1. “ din “Observator cultural”nr. 539, August 2010, din articolul “Ghid pentru cititorul de cursa lunga “ de Dorin Tudoran ( trimitere de pe http://www.dorintudoran.com, de la materialul “ Eu, fiul lor” de Dorin Tudoran, din data de 10 septembrie 2010 ) :
“ Oricum va fi încercat să-şi joace şansa pe care a crezut că o are, n-am nici o îndoială că Mihai Botez a încercat să-mi facă bine, să mă ajute. Cînd relaţiile noastre nu mai erau ce fuseseră altădată, într-o ultimă discuţie pe care am avut-o cu el la Washington, mi-a spus un lucru de care nu m-am îndoit şi nu mă voi îndoi niciodată: „Monşer, orice-ar fi fost, orice va fi, vreau să ştii că v-am iubit foarte mult pe tine, Cora şi Alexandra“. – Dorin Tudoran
CITAT 2 . de pe http://www.dorintudoran.com, din materialul, “ Noi, românii – între Avram Iancu şi Gore Pirgu” de Dorin Tudoran , din 10 September, 2010 ) :
“ Mă credeţi ori nu, dacă ar fi să o iau de la capăt, nu m-aş codi să mă ”înhăitez” încă o dată cu Mihai. Slăbiciune? Nostalgii gratuite? Nu ştiu. Dar asta simt, asta spun. Mihai Botez îmi lipseşte foarte mult. “ – Dorin Tudoran
Stimata Doamna Magda Botez,
Sigur un apropiat sufleteste de Mihai Botez, chiar daca din generatii diferite, Stefan Odobleja, ne invata ca in retorica sa tinem cont de :
1. Sustinerea argumentelor noastre in favoarea solutiei noastre.
2. Criticarea argumentelor adversarului impotriva solutiei noastre.
3. Criticarea argumentelor adversarului impotriva solutiei adversarului.
4. Sustinerea argumentelor adverse impotriva solutiei adeversarului.
Nu ne incadram deloc in aceasta matrice logica in polemica dvs. cu d-nul Dorin Tudoran, din cateva motive :
1. Din Citatul 1 si Citatul 2 din comentariul meu urmator extras din materialele recente ale d-lui Dorin Tudoran ( extinse in celelalte 2 comentarii urmatoare, prin relevarea contextului lor mai amplu, Context 1 si Context 2 ), nu reiese ca d-nul Tudoran pare a fi fost periculos pentru Mihai Botez. Din contra.
2. Nici din cele scrise de dvs, respectiv ca daca Mihai Botez a avut prieteni ca Dorin Tudoran, nu a mai avut nevoie de dusmani…, nu se poate intelege neaparat ceva rau. In cautarea Adevarului, orice indreptare este buna, deci, judecand la extrem, nu cred ca d-nul Dorin Tudoran ar fi trebuit sa reactioneze sub forma in care a facut-o. Eventual putea sa va ceara explicatii suplimentare, pentru a putea evalua daca aveti ceva sa-i reprosati. Din citatele expuse, contextele lor, si va asigur, din tot ce am citit din Dorin Tudoran pana acum ( va asigur ca destul ), sigur nu putea sa se astepte la o rautate din partea dvs.
Cred ca asistam doar la o mare neantelegere intre dvs. si d-nul Dorin Tudoran. Nu ar trebui sa fie treaba noastra. Totusi, demararea unei miscare sociale, care s-ar putea denumi, « (R)evolutia globala », ne determina sa avem curajul sa ne ridicam la nivelul unei alteritati ( 2 alteritati, in numele unei a 3-a – « Minima Moralia » de Andrei Plesu ), care poate potenta si valorifica mostenirea de valoare lasata de Mihai Botez, ca si potentialul inca neutilizat pentru Romania de personalitati precum Dorin Tudoran. Nu din vina sa. Ci din vina noastra.
Cu stima,
Dezideriu Dudas
[email protected]
PS. 1. La pct. 1, mai mult, in « Kakistocratia », in articolul « Musca din frisca nostra », d-nul Dorin Tudoran explica mai in detaliu perioada in care au aparut primele probleme ale prietenilor din « AGORA » ( revista anilor ’90 la care a participat si Mihai Botez ) cu sistemul. Paul Goma a fost extrem de radical atunci, d-nul Tudoran, in numele « diferentei dintre public si privat », a preferat sa ramana pe o pozitie neutra. Ceea ce pare a-l caracteriza si acum, exceptand neantelegerea aparuta. Sau ne mai lipsesc date ?
Voi transmite aceasta serie de comentarii si pe blogul d-lui Dorin Tudoran, si direct, prin email, d-lui Paul Goma. Il voi ruga pe d-nul Dorin Tudoran sa rescrie pe blogul său si articolul din Agora care a contribuit mult la ruperea prieteniei dintre el si Paul Goma ( dihotomia Mihai Botez ca om si Mihai Botez ca mentalitate ), articol care a fost doar mentionat in « Kakistocratia ».
PS 2 Imi puteti scrie ( v-am lasat emailul, dar ar fi util si un raspuns ca si comentariu pe acelasi suport al OC, de la dvs. sau altcineva interesat ) cum se poate intra in posesia partiala sau totala a operei lui Mihai Botez , redata mai jos ( de pe wiki ) ?
– Scrisori către Vlad Georgescu, Editura Fundațiior Culturale Române, 2003
-Românii despre ei înșiși, Ed. Litera, 1992
-Însemnări despre Ion Barbu, Editura Fundațiior Culturale Române, 1999
-Editura Fundațiior Culturale Române, Editura Fundațiior Culturale Române, 1994
-Lumea a doua – introducere în comunismologia structurală, Editura DU Style, 1997
Eu am in biblioteca « Dilemele sperantei » ( mai exista si “Intelectualii din Europa de Est” ? ). Voi incerca, bineanteles, prin edituri, sau site-uri gen « Coltul colectionarului ».
Sunt convins ca multe idei din « Lumea a doua » a lui Mihai Botez, pot contribui decisiv la baza de principii si valori a « (R)evolutiei globale ».
@ Paul Kremer
Stimate dle Kremer,
Nu doresc sa pun paie pe foc; deocamdata cateva precizeri pe care simt nevoia sa le fac dupa ce am citit interventiile dumneavoastra aici si pe site-ul revistei 22. Nu sunt observatii care sa incerce sa polemizeze cumva cu opiniile dumneavostra despe cartea Eu, fiul meu, felul in care a fost alcatuita, de catre cine si de ce, ce documente au fost folosite etc. Discutiile pe marginea acestor lucruri vor veni. Interventia mea de acum are doar rolul de a va preveni ca s-ar putea sa fiti victima unor dezinformari. Iata de ce. Dupa cunostinta mea, dl Radu Ioanid:
– nu a intrat niciodata in cladirea Academiei Stefan Gheorghiu;
– nu a vorbit niciodata cu Nicu Ceausescu;
– nu are un frate, Alexandru Ioanid, fost colonel de Securitate;
– nu a fost niciodata la Casa Alba.
Daca Alexandru Ioanid la care va referiti este cumva cel implicat in “Marele jaf” (1959), acel “Lica” Ioanid s-a nascut in 1920, era locotenent-colonel de Militie si in 1959 avea 39 de ani. O simpla socoteala ne-ar putea indica dificultatea ca dl Radu Ionid sa fie fratele unui om nascut in… 1920.
Cred ca il confiundati pe dl Radu Ioanid, ingrijitorul acestei editii de carte, cu dl Radu Ioanid, zis si “Zaza”, despre care se spune, ca, da, era prieten cu Nicu Ceauescu.
Spre deosebire de dl Radu Ioanid, eu am fost in cateva randuri la Casa Alba. Exista o evidenta foarte exacta in legatura cu persoanele care intra acolo (nume, adresa, ziua in care au fost acolo, ora intrarii si ora iesirii etc), si asemenea informatii pot fi vertificate.
Inca o data, vroiam sa va semnalez doar cateva erori de informatie. In privinta opiniilor dvs, despre subsemnatul si cartea ce apare sub numele sau, nu pot decat sa repet ca respect orice opinie, ca este dreptul oricui sa-si spuna un punct de vedere, atat vreme cat buna-credinta nu lipseste din asemenea dialoguri.
Cele bune,
Dorin Tudoran
@ Dan
Ca alti cititori de presa online am aflat ca dl. Ioanid a cerut CNSAS si a primit dosarul sau de urmarire informativa cu mai multi ani in urma. Curind dupa aceea a scris un articol detaliat despre continutul acelor documente chiar in paginile revistei Observator Culttural. Va puteti satisface curiozitatea citind acel articol.
Stie cineva daca dl Radu Ioanid a cerut CNSAS sa-si vada dosarul/dosarele Securitatii sau daca CNSAS a eliberat dlui Ioanid vre-o adeverinta de „buna purtare”?
Asta, pentru a afla si noi daca R.I. are dreptul de a o face pe judecatorul si moralizatorul in raport cu altii.
Stimate Domnule Simonca,
Nici eu nu am intentia de a deschide aici o polemica cu D-ul Gh.Campeanu (mai ales ca desi am asteptat pana dupa miezul noptii raspunsul promis de domnia sa in revista 22 , acesta nu a aparut inca )
As dori numai sa mentionez faptul ca atat nivelul cat si si regulile acestor dezbateri nu au fost stabilite de mine ci de catre D-ul Ioanid si (intr-o masura mai mica) de catre
D-ul Tudoran.
Iar in ceea ce priveste tonul moralizator (si nu foarte elegant..) folosit de D-ul Campeanu,parerea mea este
ca ar fi fost mult mai corect daca domnia sa ar fi informat in prealabil cititorii acestei reviste de natura relatiilor dintre domnia sa si domnii Radu Ioanid si Mircea Raceanu .
Intelligenti pauca…
@ Ovidiu Simonca
Stimate domnule Simonca,
Mi s-a parut salutar efortul Dvs. de a pastra un modicum de civilizatie pe site-ul revistei. Textele aparute in ’22’ sub numele dl-ui. Paul Kremer, sub pretextul unei dezbateri legate de analiza cazului Mihai Botez in studiul introductiv al lui Radu Ioanid la cartea „Eu, fiul lor”, au din nefericire darul sa aduca in spatiul unei reviste de prestigiu stilul regurgitarilor cu care ne pot delecta ziare ca Tricolorul sau raposatul Ziua.
Impotriva obiceiului meu, i-am replicat autorului acelor comentarii pe acelasi site. Nu vad nici locul nici momentul sa fac acelasi gest in acest spatiu, cu atit mai mult cu cat dl. Kremer sustine in postarea care nu i-a fost ‘moderata’, ca sursele informatiilor despre dl. Ioanid sint pe Internet, arhicunoscute, si la indemina oricui. Nu am dorinta de a polemiza cu dl. Kremer sau cu sursele domniei sale si in paginile OC. De altfel, interventia mea din ’22’ nu este o invitatie de stabili un dialog, ci numai un efort de stabilire a regulilor dezbaterii. Cazul celui care a fost Mihai Botez va suscita fara indoiala confruntari de idei si diferente de opinie, pe cit de dureroase pe atit de incomode, si probabil, ireductibile.
Cum nu şi pentru faptele lor bune sunt pedepsiţi răufăcătorii, maniheismul nu le trece cu vederea eroilor ezitările omeneşti.
D-le Simonca,publicarea raspunsului meu va face cinste
si ma bucur sincer ca m-am inselat !
@ Ovidiu Simonca
„Cum si daca a influentat/ deturnat/ modificat Securitatea aceasta prietenie, dati-mi voie sa ma pronunt intr-un articol ulterior”
Astept articolul promis si sper sa nu uitati ca ‘meseria de baza’ a ofiterilor de Securitate a constat in urmatoarele atributiuni, privind pe oricine care s-a aflat in vizorul lor:
1) PROVOCARI;
2) DIVERSIUNI;
3) MANIPULARI;
4) DEZBINARI DE PRIETENII;
5) COMPROMITERI;
6) SANTAJE;
7) DISCREDITARI;
8) IZOLARI, etc
Asadar, cit de credibile pot fi „notele/consemnarile” ofiterilor de Securitate?
Cartea dlui Tudoran, „Eu, fiul lor”, imi aduce aminte de o celebra intalnire, la care am fost martor ocular, dintre dl Vasile Paraschiv si un alt opozant legendar. Acel opozant legendar si-a manifestat rezerva de a scrie o carte bazata pe dosarele Securitatii intocmite pe numele domniei sale pentru ca contineau o multime de „note” ale ofiterilor de Securitate in care el NU credea. Iata si replica faimoasa a dlui Vasile Paraschiv: „scrieti dle … numai ce va convine!”
Hmmmmmm, …….., dle Tudoran!
Stimata Doamna Botez,
Comiteti o rautate gratuita. Pacat.
Dorin Tudoran
D-le Simonca,dupa parerea mea in comentariul meu nu se gasea absolut nimic calomnios .
Aproape toate detaliile pe care le-am mentionat in legatura cu D-ul Ioanid sunt de notorietate publica si pot fi gasite fara nici o greutate pe internet…o sursa cel putin la fel de credibila ca sursele folosite de D-ul Ioanid ..
Asta chiar fara sa mai mentionez si faptul ca cartea D-lui Tudoran care tocmai a aparut nu contine nici macar unul din toate acele \”documente\” cu care ni s-a inpuiat atata capul si care-l incriminau pe Mihai Botez !
Cat despre \”atacul la persoana\” asa cum il numiti ,nu contest..este probabil adevarat…dar nu este nimic PERSONAL -asa cum par cel putin acuzatiile D-lui Ioanid referitoare la Mihai Botez ?
(care dupa cum stiti din pacate nici nu se poate apara ..)
Dupa parerea mea refuzul dvs. de a-mi publica comentariul a fost nejustificat si gasesc regretabil faptul ca ati gasit de cuviinta sa procedati in acest fel…mie mi se parea mult mai normal sa fii lasat lasat cititorii sa decida ..(asa cum a facut-o azi revista 22 ! -desi din pacate deocamdata nu a aparut decat o parte din comentariu ..)si cine stie ? poate ca am fi citit in revista dvs. chiar un raspuns de la D-ul Ioanid in persoana…
Am onoarea sa va salut,
Paul Kremer
P.S…si stiti..nu numai ca semnez Paul Kremer ..asta este chiar numele meu (si chiar ma mir ca imi aratati atat de multa suspiciune..oare ce motiv as fi putut avea pentru a \”inventa\” un asemenea nume ?? )
P.P.S.Desigur ca nu ma astept sa publicati raspunsul meu..
@Dan
Ce inseamna „tacere suspecta”? Revista „Observator cultural” va comenta volumul „Eu, fiul lor” de Dorin Tudoran (care a aparut de doua zile in librarii). Si atunci imi voi spune punctul de vedere, impreuna cu alti cronicari (cei care vor dori sa-si spuna parerea).
Deocamdata, am trei observatii:
1. faptul ca doamna Viorica Oancea, sora lui Mihai Botez, a putut sa scrie si sa publice in „Observator cultural” aceasta replica este infinit mai important decit notatiile mele;
2. citind parti din volumul „Eu, fiul lor”, am fost suprins sa descopar ca „notele” pe care le-ar fi dat Mihai Botez la Securitate nu sint „documente olografe”, ci „documente dactilografiate”. Cita autenticitate contin aceste note, daca acestea erau dactilografiate de securisti?
3. intre ce scrie Mihai Botez si ce scrie Dorin Tudoran sint diferente. Indoiala este vizibila la Dorin Tudoran. Dar exista posibilitatea, pe care o exprima Dorin Tudoran, unei „infringeri supreme”, in cazul Mihai Botez. Citez din textul sau, „Ghid pentru cititorul de cursa lunga”. Iata ce scrie Dorin Tudoran:
„Dintre momentele extrem de dificile pe care mi le-a creat citirea acestui dosar, unul dintre cele mai intense este posibila înfrîngere supremă a lui Mihai Botez. Nu ştiu, nu vreau să ştiu dacă au reuşit, dar recunosc că astăzi, după ce am citit şi am recitit unele texte, temerile mele că Ei ar fi reuşit sînt substanţial mai mari decît au fost cîndva.
Cîtă crezare se poate da notelor lui Marian Ureche, întocmite după întîlnirile sale cu Mihai Botez, nu am cum să ştiu. Continuu, încerc să mă îndoiesc chiar şi acolo unde documentul spune: „Discuţia a fost înregistrată“. Ştiu însă că alte note, dintre cele atribuite lui Mihai Botez, constituie un şoc pentru mine. Există un ton, un limbaj, o exactitate a datelor relatate, un patent al amestecului, în fapt benign, de realitate şi irealitate ce pot fi cu greu atribuite altcuiva.”
Va rog sa-mi permiteti sa ma mai gindesc o vreme la cele scrise si de Dorin Tudoran, si de Radu Ioanid, si de Viorica Oancea. Asta chiar daca veti pune pe seama unei „taceri suspecte” dorinta mea de a nu ma pronunta pripit.
In acest moment, cred ca Mihai Botez n-a fost un ticalos, cred ca Mihai Botez a crezut in prietenul sau, Dorin Tudoran, si l-a ajutat. Ce ciudat! Vorbim, din nou, despre puterea (si slabiciunea) prieteniei. Cum era si intre Adrian Marino si Mircea Carp…
Cum si daca a influentat/ deturnat/ modificat Securitatea aceasta prietenie, dati-mi voie sa ma pronunt intr-un articol ulterior.
Ovidiu Simonca
Draga Domnule Tudoran,
Cu prieteni ca dumneavoastra,cine mai are nevoie de dusmani?
Dr Magda Botez,California,USA
E de inteles banarea celui care semneaza „paul Kremer” pentru ca referirile acestuia „la biografia lui Radu Ioanid stau sub semnul evident al calomniei si al atacului la persoana”.
Ce nu pot intelege e tacerea dvs. suspecta privindu-l pe Radu Ioanid care calomniaza memoria lui Mihai Botez afirmand ca acesta a avut relatii cu „cel putin 2 servicii din DSS” plecand de la ‘dovada’ ca Mihai Botez frecventa, impreuna cu sotia sa, invitati fiind, ambasadele.
Chiar asa, nu aveti nimic de spus despre teribila calomnie a lui Radu Ioanid? Daca nu o veti face, atunci tacerea dvs. nu e altceva decat „incurajarea vehicularii unor informatii neprobate” din partea dlui Radu Ioanid?
Revista „Observator cultural” nu publica si nu incurajeaza calomniile si atacurile la persoana, nici macar in comentariile ce insotesc articolele publicate pe site. Astfel, facem precizarea ca mesajul venit de la cel care semneaza „Paul Kremer” nu va fi postat pe site.
Comentariile la adresa textelor publicate pe site sint binevenite, dar orice insinuari, injurii, calomnii si afirmatii neprobate le dezavuam categoric. Sintem pentru discutii principiale, ferme, directe, acceptam disputele argumentate, polemicile taioase si ironiile, dar nu incurajam vehicularea unor informatii neprobate. Referirile celui care semneaza „Paul Kremer” la biografia lui Radu Ioanid stau sub semnul evident al calomniei si al atacului la persoana. Din acest motiv, nu le publicam.
Ovidiu Simonca
@joenegut : Cand,cum o mai fi facut si acest IT Morar disidenta?Poate,si NUMAI dupa dec.1989,fata de dreapta masura a lucrurilor.
Dar ce mai conteaza o anomalie in plus la romani?
Sunt din nou extrem de intristat ca este dat ca sursa credibila alegaţiile lui I. T. Morar privindu-l pe Mihai Botez.
Pe vremurile alea scelerate M. Botez se impotrivea public comunismului, iar IT Morar facea disidenţă de care doar el stia!
Nu doar pentru cei din familie, numele lui Mihai Botez se asociaza unui om cinstit. Viorica Oancea a adus aici argumente foarte clare. Sa speram ca publicul de buna credinta va intelege adevarul de esenta din aceste argumente. E vorba de oamenii din departare, cei pentru care literatura e conotata drept o gradina Ghetsimani a spiritului, caci numai acest public inocent poate avea o linie de rationament bazata pe logica si pe buna credinta.
In realitate, toate aceste franturi de dosare, picurate la intervale bine dozate in urechea noastra sunt niste otravuri contra carora trebuie sa ne imunizam. Sper ca pana la urma vom descoperi cu adevarat cine suntem, global vorbind, ca societate. Deocamdata, marii turnatori ne vorbesc inca, prin media, nedeconspirati. Iar aceste carti fac o mica tulburare bine temperata in momentul aparitiei.
Toti cei care l-au cunoscut pe Mihai Botez stiu bine ca indiferent ce anume a fost fortat sa faca a ramas un om INTEGRU, bine pregatit profesional, invidiat si incomod pentru multi din preajma lui, culmea chiar pentru egali de-ai lui, nu doar pentru tovarasii din epoca. Pe scurt, un om care trebuia timorat cu orice prilej.
In viata a pornit cu dreptul: prin familia lui a fost plasat intr-un punct al societatii care ii putea oferi o priveliste de invidiat asupra istoriei contemporane. A putut astfel urmari multe din dedesupturile politicii (pe alocuri sinistre) a anilor 60. Dar in raport cu ce fusese inainte, i se parea ca un dulce armistitiu se instalase in viata lui personala si profesionala. In mod cu totul neasteptat, sufocarea profesionala a venit destul de repede si s-a vazut ce greu se poate supravietui in acei ani ai asa-zisei deschideri, cu ce pret amar puteai face o cariera.
Raportat la realitatea acelor ani, toate aceste carti care apar acum abunda in IPOCRIZIE !! O multime de oameni cu destine aranjate in retortele serviciilor se leagana in continuare in stima care le-a fost programata, aplaudati la fiecare gest, laudati pentru fiecare carte, fiecare aparitie… Ganditi-va cati artisti plastici fara talent cunoasteti, cati poeti care nu stiu limba romana, cati critici care nu au asimilat nici o doctrina, cati scriitori premiati care nu stiu sa cladeasca compozitional, o lucrare. Harnicia lor e artificiala si elaborata in colectiv. Li se da impresia de \”destin implinit\” cand de fapt ei nu reprezinta decat un fals profesionist, recrutat ca sa umple un loc intr-un grup profesional, pentru care de obicei nu are nici o chemare…
In toata aceasta menajerie, Mihai BOTEZ a fost un om NORMAL: a facut o cariera normala, luptandu-se din rasputeri sa se mentina, a inteles ca nu trebuie sa coboare garda, fara a fi insa rigid sau sinucigas pe plan profesional, a inteles ca poate reprezenta o alternativa de personalitate intr-o eventualitate de schimbare de regim si a INCERCAT SA NU SE COMPROMITA IN NICI UN FEL. Tocmai echilibrul si integritatea lui au inceput sa deranjeze in acei anii tulburi de dupa 89…
PS. Raspunsul prompt al dlui Dorin Tudoran il onoreaza.
Am inteles, de pe blogul dvs., ca ati scris cartea \”Eu, fiul lor\” bazandu-va pe o selectie de documente din peste 10000 de pagini din dosarele intocmite de Securitate pe numele dvs.
Acum inteleg, din acest articol si din comentariul dvs., ca memoria lui Mihai Botez, asemenea memoriei lui A Marino, e terfelita pe baza \”notelor\” ofiterilor de Securitate.
Asadar, nu ati putut arata in cartea dvs. nici-o nota informativa olografica si semnata de Mihai Botez.
Afirmatia dvs. \”nu pot impiedica pe nimeni ca, avand niste documente in fata, sa le judece asa cum crede de cuviinta\” e aberanta si o jignire de neiertat la adresa memoriei lui Mihai Botez. Notele securistilor le creditati ca fiind documente? Ce-ati zice daca in dosarele de Securitate intocmite pe numele Mihai Botez s-ar afla note ale securistilor pe numele dvs. ca fiind turnator, colaborator etc al Securitatii? Nu v-ati revolta, la fel ca sora lui Mihai Botez, cerand cu insistenta notele informative olografice semnate de dvs.? Si sa nu-mi faceti pe naivul ca nu ati prevazut cum va reactiona public un Radu Ioanid (de ce nu si Wizzel?)?
Rusine dle Tudoran pentru imunda si perversa atitudine publica fata de memoria lui Mihai Botez.
Fireste:
un singur „pe”;
„i le-am purtat” nu „i le-am purtat-o”;
„crezare” nu „creyare”;
„discutia” nu „dfiscutia”;
Draga Viorica (Oancea),
Nici in „Ghid pentru cititorul de cursa lunga”, nici in alt text semnat vreodata de mine nu contest statutul de disident al lui Mihai. Dragostea si recunostinta pe pe care i le-am purtat-o lui Mihai raman inalterabile.
Pe de alta parte, nu pot impiedica pe nimeni ca, avand niste documente in fata, sa le judece asa cum crede de cuviinta.
Nici tu nu ma poti impiedica sa nutresc ingrijorari, atunci cand sunt confruntat cu niste documente. In textul meu („Ghidul…”) chiar spun ca nu stiu daca pot da creyare unor documente, chiar daca se indica „dfiscutia a fost inregistrata”…
Ca pana acum nu a aparut dosarul lui Mihai (cum mentionezi in revista 22) nu este vina mea. Nici dosarul meu nu a aparut pana acum doi ani — mi se spunea ca nu am un asemenea dosar.
Nu traiesc in negre suspiciuni, nu sunt angajat in contestarea vreunui merit al lui Mihai, am insa dreptul neinvidiabil sa fiu ingrijorat.
Ar trebui sa fii convinsa ca m-as bucura enorm ca odata iesite la iveala toate documentele referitoare la Mihai numele lui sa nu mai fie subiectul niunei controverse de acest fel. Desi nu-mi place sa vorbesc in numele altora, nu cred ca dl Radu Ioanid s-ar intrista, daca intr-o buna zi s-ar dovedi ca documentele pe care le-a avut acum sub ochi erau o „facatura”. Deocamdata, insa, asa cum spuneam, fiecare este liber sa analizeze un document creditat ca fiind autentic.
Inteleg foarte bine reactia ta, mi se pare absolut naturala, indreptatita, dar pana la urma doar documentele vor clarifica multe din nebuloasele zilei.
Un simplu exemplu de imprecizii neintentionate: nu Mihai m-a intampinat pe mine la aeroportul de la Madrid, cum scrie prietenul nostru comun Nicolae Manolescu. Eram deja in holul hotelului, stand de vorba cu un prieten, cand a aparut Mihai. Surpriza mea a fost imensa, Bucuria si mai mare, daca imes are grade de comparatie…Ne-am imbratisat, vom fi si lacrimat putin etc. Dar asemenea imprecizii de informatie nu schimba nimic.
Cu cele mai bune ganduri,
Dorin (Tudoran)