Un roman scris la masa de poker

Născut în 1989, în anul Revoluţiei, Bogdan Coşa debutează la 22 de ani cu romanul Poker (2011) – carte cîştigătoare a Concursului de debut al Editurii Cartea Românească (ediţia 2010). Aşa cum scrie Mircea Martin pe coperta a patra, Poker poate fi socotit un roman „de generaţie“ – luînd termenul în modul cît mai relaxat cu putinţă şi mai ales în sensul lui cronologic –, al unei generaţii mai tinere, iată, decît aceea, zgomotoasă, a douămiiştilor. Fără nici un fel de reminiscenţe din comunism, aşadar fără nici un fel de reacţii defulatorii născute din constrîngerile, cenzura şi autocenzura fostului regim, Poker nu este un roman „zgomotos“, ci mai degrabă muzical, melodios, cursiv – pare scris nu la masa de poker şi în fumul gros de ţigară, cum zice autorul, pe coperta a doua, ci mai degrabă pe ritmul pieselor muzicale (cu predilecţie psihedelice) din căşti, mai vechi sau mai noi, dintre care unele dau şi cîteva titluri de capitole: Riders on the storm, When the smoke is going down, The House of The Rising Sun. Un roman de genul Muzici şi faze de Ovidiu Verdeş – pentru a cita doar un titlu, şi românesc, din seria romanelor cu personaje care-şi […]