Victoria lui Hollande între coerenţă și deziluzie

După o campanie intensă, violentă uneori – barometru al mizei și situaţiei politico-economice complexe pe care Franţa o traversează –, urnele l-au desemnat pe François Hollande drept președinte al ţării pentru următorii 5 ani, readucînd la funcţia supremă un socialist și reînnodînd, după șapte ani de dominaţie a dreptei la Palatul Elysée, firul cu epoca mitterrandiană a anilor ’80. Surpriza turului al doilea o constituie rezultatul relativ strîns între cei doi candidaţi, 51,62% pentru François Hollande, 48,38% pentru Nicolas Sarkozy, acesta din urmă reușind în ultimele două săptămîni de campanie să reducă handicapul cu aproape 10 puncte faţă de previziunile sondajelor. Un alt semnal important, mai ales pentru viitoarele alegeri legislative din iunie, îl constituie numărul de două milioane de voturi albe, pe care comentatorii îl explică prin consemnul dat de Marine Le Pen, președinta extremei drepte aflată în poziţie de arbitru.   Dincolo de aceste calcule, victoria din 6 mai îl instalează în mod confortabil în funcţie pe François Hollande, care a insistat încă de la început asupra voinţei de unitate și de coerenţă, proclamîndu-se drept președinte al tuturor francezilor. Recunoașterea victoriei și felicitările elegante cu care Nicolas Sarkozy a întîmpinat victoria adversarului său au dat și ele tonul […]