Iulia POPOVICI

Politica locală dăunează grav teatrului

László Bocsárdi nu va mai fi director

La Brăila, directoarea Veronica Dobrin a plecat de la conducerea Teatrului „Maria Filotti“ la dorinţa finanţatorilor locali; cu nici o lună în urmă, în spaţiul virtual a circulat o petiţie vizînd intenţia de îndepărtare a lui Ovidiu Balint de la conducerea Casei de Cultură din Arad, care organizează Festivalul de Teatru Underground. Acum, valul politicii regionale a atins un …

Întîmplarea a făcut ca, la puţină vreme după reprezentaţia de la Teatrul Odeon din Bucureşti a lui Miriam W., să văd o altă producţie cu o piesă de Savyon Liebrecht – Banalitatea iubirii, de astă dată la Tel Aviv. Prozatoare şi dramaturg, Liebrecht s-a născut în Germania din părinţi polonezi supravieţuitori ai Holocaustului, iar scrisul ei se concentrează …

„În tot ce scriu sînt furiosamente eu însumi“

Dialog cu José Ramón FERNÁNDEZ

Aţi absolvit filologia la Universitatea Complutense. Cum aţi alunecat spre teatru? Trăind la Madrid, am avut norocul să văd spectacole foarte bune încă de cînd eram foarte tînăr. De obicei, vorbesc despre un început la 16 ani: am văzut Unchiul Vania de Cehov, în regia lui Layton, Bodas que fueron famosas… (…del Pingajo y la Fandanga) de Rodríguez Méndez …

La un moment dat, spuneaţi că teatrul e ceea ce vă împiedică să vă trageţi un glonţ în cap. E o afirmaţie foarte puternică – poate teatrul să aibă astfel de efecte? Nu ştiu, nu ştiu cum se întîmplă, nu am o explicaţie pentru asta – sau, dimpotrivă, am o mie de explicaţii posibile. Pe mine mă …

„Adevăru’? Să aud io adevăru’ că îl mănînc. Nimeni nu spune adevăru’, nimeni“ (Din Piaţa Universităţii, volum coordonat de Irina Nicolau, Nemira, 1997)   Apărută în discursul teatral românesc odată cu dramAcum, tema realităţii (care, e adevărat, bate ficţiunea) a devenit, în ultima vreme, o icoană de alungat demonii strîmbatului din nas faţă de abandonul oricăror …

Germanii de lîngă noi

Die Deutschen neben uns

Teatrul german din România – cel din Timişoara, ca şi secţia germană a Teatrului Naţional „Radu Stanca“ din Sibiu – reprezintă un fenomen unic în Europa, din est, ca şi din vest. România este, practic, singura ţară unde se joacă teatru, la nivel repertorial şi profesionist, în română, maghiară, germană şi idiş. Dar paradoxul e total: deşi singurul care …

„O grefă de teatru german pe trupul îmbătrînit al teatrului românesc“

„Eine deutsche Gewebetransplantation für den veralteten Körper des rumänischen Theaters“

Dialog cu Radu-Alexandru NICA Tînăr regizor de teatru format la întîlnirea între şcoala românească şi cea germană, Radu Nica este, în prezent, la al treilea spectacol la TGST, după ce, cu Chip de foc şi Toate la timpul lor, a participat la un număr impresionant de turnee internaţionale.   Aţi lucrat în teatre de limbă …

Contextul – în artă, ca şi în viaţă – are darul de a orienta fundamental privirea; aş putea chiar spune că în teatru, valoarea artistică e, uneori mai mult decît credem, o funcţie a contextului.   Aşa se face că, dacă la Avignon, în 2008, Hamlet-ului german al lui Thomas Ostermeier i-am găsit destule pete în soare (contextul …

Există în egală măsură avantaje şi dezavantaje în a nu avea (şi acesta e cazul României) o tradiţie a teatrului de cabaret. Avantajele ţin de posibilitatea teatrului dramatic de a se feri de năvala populismului şi de glamour-ul comicului facil, dezavantajele ţin de nevoia, în absenţa unui posibil punct de plecare, inventării apei calde în materie de musical, …

Care e, pe termen lung, continuitatea contribuţiilor metodologice ale Şcolii gustiene? Este o întrebare de multe ori pusă în această jumătate de secol. Importanţa unui sociolog, a unei şcoli de atelier nu se măsoară numai  prin actualitatea, valabilitatea metodelor, principiilor, legilor formulate. Dacă în practica sociologică de azi nu sînt citaţi un Gusti, un Stahl, un Herseni, un …

„Visul de aur…“ – citat aproximativ, e formula prin care Toni Grecu (distins de Senatul Uniter la categoria „Divertisment“) a definit Gala Premiilor Uniter, într-o parodie, în prim-plan cu Ceauşescu în Cuba. Cu tot mai puţini premiaţi şi nominalizaţi printre cei prezenţi, cu scaune goale chiar şi în sala Studioului 3 al TVR (aşa s-a văzut la televizor), …

Mingea e în terenul ministrului Culturii şi Patrimoniului Naţional: Hunor Kelemen îşi poate retrage un Ordin de Ministru dat fără respectarea procedurilor legale ori poate asista – şi nu din vina sa – la blocarea şi delegitimarea, prin contestare în justiţie, a viitoarei ipotetice sesiuni de finanţare a Fondului Cultural Naţional. Ar fi o mică economie la bugetul …

De unde credeţi că se trage „proasta reputaţie“ actuală a Şcolii gustiene? Probabil, orice sociolog din România ar refuza instinctiv această întrebare, chiar dacă nu prea ştie multe despre Şcoala lui Gusti. Eu, însă, accept provocarea, deşi referirile pozitive la lucrările mele despre Şcoala gustiană ar trebui să mă liniştească. Însă dacă judecăm acest curent prin prisma importanţei …

Actorul Marius Manole a debutat la Brăila şi foarte curînd după aceea a ajuns la Teatrul Naţional din Bucureşti. Regizorul Radu-Alexandru Nica şi-a început cariera artistică la Teatrul (acum Naţional) „Radu Stanca“ din Sibiu şi a continuat tot acolo. Scenografa Velica Panduru a devenit cunoscută la ceva timp după încheierea studiilor, considerată fiind, în scurt timp, drept „o …

De mai bine de jumătate de an, Administraţia Fondului Cultural Naţional (AFCN) nu are un director legal numit – prin concurs (dl Cristian Vasile Petcu, numit ca interimar după dubioasa plecare a Andreei Grecu, e, din vara lui 2009, la fel de... interimar). La sfîrşitul lunii martie, nici măcar priorităţile de finanţare pentru 2010 nu au fost trasate …

Teatrologul Michaela Tonitza Iordache s-a stins din viaţă la sfîrşitul săptămînii trecute, iar cenuşa ei va fi depusă, peste 40 de zile, alături de trupul lui Ştefan Iordache, în cimitirul din Gruiu. În 2008, atunci cînd cel care i-a fost soţ timp de 38 de ani, Ştefan Iordache, a fost condus pe ultimul drum, Michaela Tonitza a scris …

V-aţi gîndit vreodată dvs, dragi cititori-spectatori, că montările ce vă ajung dinaintea ochilor, sub forma cronicilor, s-ar putea să nu fie cele despre care merită scris? Altfel spus, că „istoria recentă a teatrului“ nu e doar rodul subiectivităţilor personale, ci şi a ceea ce s-ar numi snobism critic? Snobism care s-ar traduce prin reducerea teatrului la TEATRU, cel …

Vasile Ernu are o încredere în stat de-a dreptul înduioşătoare. Într-un fel bizar, aduce aminte de un citat pe care-l colportează Tennessee Williams în memoriile lui – „Marii bogătaşi au o încredere înduioşătoare în eficacitatea sumelor mici“. Într-un text foarte amplu, publicat pe site-ul http://voxpublica.realitatea.net şi intitulat Manifestul cărţii, Ernu încearcă să-şi consolideze nu doar reputaţia de om …

În spatele oricărei producţii de teatru există secrete – iar miracolul naşterii unui spectacol ca o Afrodită din spuma mării e un miraj la care creatorii ţin, cu gîndul la retorta amestecului alchimic, veşnic supus hazardului, numit reprezentaţie. Toţi, mai puţin Victor Ioan Frunză şi Adriana Grand – care, în caietul-program al Cîntăreţei chele în coupé cu Lecţia, …

Ce s-a întîmplat pe 23 februarie 2010? Nimic. Un act juridic l-a înlocuit pe altul. Hotărîre de Guvern nr. 1372 din 18 noiembrie 2009 – privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER). Articolul 2. Institutul are ca scop: a) investigarea ştiinţifică şi identificarea crimelor, a abuzurilor şi a încălcărilor …

« Pagina precedentăPagina următoare »
object(WP_Term)#13219 (11) { ["term_id"]=> int(19326) ["name"]=> string(7) "Nr. 901" ["slug"]=> string(6) "nr-901" ["term_group"]=> int(0) ["term_taxonomy_id"]=> int(19326) ["taxonomy"]=> string(7) "numbers" ["description"]=> string(0) "" ["parent"]=> int(0) ["count"]=> int(31) ["filter"]=> string(3) "raw" ["term_order"]=> string(1) "0" }