Roxana IORDACHE Exprimarea ideii de concesie in limba latina Editura Paideia, Colectia „Academice“, Bucuresti, 2002, 134 p. As putea adauga, prelungind titlul: „in mentalul romanilor si in limba lor“. Dar cartea pe care v-o propun astazi, Exprimarea ideii de concesie in limba latina, este un bun exemplu pentru modul in care, transgresind barierele ferme si stricte ale gramaticii, cu toate compartimentele ei instituite …
Toata Antichitatea a crezut in zei. Lumea Veche, o lume atee, nu ar fi existat fara ei si nici nu o putem concepe. Orientali, greci, romani – nimeni nu i-a negat pe zei ca atare. Cel mult unii le-au contestat prezenta intr-o lume ca a noastra (si i-au impins – comoda solutie – in intermundii, precum epicureicii), iar altii le-au negat orice influenta asupra …
Avem, din cind in cind, nevoie de cite o carte precum Dionysos si pantera parfumata a lui Marcel Detienne (titlul original, Dionysos mis à mort, Gallimard, 1977). Ea ne aduce aminte de doua lucruri: pe de o parte, ca apogeul civilizatiei umane poate fi atins, ceea ce s-a intimplat nu o data (daca prin hazard, daca periodic sau altcumva, ramine de vazut); pe de alta, …
PETRONIU (TITUS PETRONIUS NIGER) Satyricon Editie noua revizuita. Traducere, postfata si note de Eugen Cizek, Editura Paideia, „Colectia cartilor de seama“, Bucuresti, 2003, 180 p. Paralel cu aventurile eroilor, Petronius ofera, spre deliciul specialistilor, o neasemuita incursiune, la fel de palpitanta, in interiorul limbii pe care o foloseste: inepuizabila latina a imperiului. A traduce romanul lui Petronius inseamna, pentru o limba moderna, …
PETRONIU (TITUS PETRONIUS NIGER) Satyricon Editie noua revizuita. Traducere, postfata si note de Eugen Cizek, Editura Paideia, „Colectia cartilor de seama“, Bucuresti, 2003, 180 p. Nu va fi vorba, in rindurile de mai jos, de celebrul film al lui Fellini, ci de cartea din care acela s-a nascut. Citit in oricare deceniu al secolului abia incheiat, ca si in anii bimileniului, Satyricon-ul …
Au trecut deja cinci ani dintr-un secol nou, aproape impliniti. Nu stiu cit (si citi dintre noi…) ne dam seama ca au trecut tot atitia ani si dintr-un nou mileniu. Numarul lor conteaza, desigur, mai putin, cind ii privesti, pe ei, pe ani, doar in egala trecere, unul dupa altul, si inaintea altora, ce au sa vina. Un clasicist este cel care aude altfel bataia …
Cind intri intr-un sau iesi dintr-un muzeu, te incearca un sentiment aproape la fel de material ca lumina ori umbra. Il avem, involuntar, cu totii, si-i putem da un nume: sa zicem, sentimentul spatiului. Al unui alt fel de loc. Pentru ca este limpede cum acolo, intre limitele unei incinte oarecare, se petrece intentionat o izolare de restul spatiului lumii in care traim, care devine …
Particular, achizitionez urne cinerare forma cilindrica sau paralelipipedica, preferabil inchise capac si impodobite, materiale diverse (marmura, bronz, sticla, exclus teracota), fara nume gravat. Particular, ofer urne funerare si pentru oase, mostenire familie, aur, argint, alabastru, forma prismatica, cubica si de casa pereti simpli sau ornamentati (ghirlande, coroane, fluturi, ciini, cal cu calaret). Firma specializata sarcofage vinde toate tipurile, pentru ingropare, cavou, mausoleu. Garantie …
Chipul cindva viu impietreste intr-un bust sau o masca de ceara: el devine imago. Trupul dat focului se preschimba intr-un pumn de cenusa, pentru care o urna (olla cineraria) sau o ladita (loculus) sint de ajuns. Imbratisat de pamint, alteori, se va topi cu incetul, supt de sevele acide. Dar sufletul (animus)? Dupa ultima rasuflare (anima), trupul ii da in sfirsit drumul sufletului sa-si ia …
Rudele, prietenii, cunoscutii, chiar sclavii – cei mai dragi – se apropie de patul in care zace cel cu ochii inca deschisi, cu privirea sticloasa. Pe rind, toti ai casei isi iau ramas bun pentru totdeauna (ultimum, supremum uale) de la cel intins in fata lor. Il striga pe nume (conclamatio), cu speranta desarta ca i-ar mai putea, cumva, auzi. Il ating pe umeri, pe …
„In patria noastra cresc multe animale. Domnul invatator Orbilius Plagosus ne-a dat tema pentru acasa «Animalele care traiesc in patria noastra». Daca uitam un animal ne-a spus ca primim pentru el cite un bat la palma ca sa tinem minte pe viitor. Eu cred ca lista mea e buna. M-a ajutat si mama, care l-a intrebat pe tata. In patria noastra traiesc multe si variate …
Pe la inceputul veacului trecut, sotia savantului danez Christian Jensen (care se pregatea sa editeze papirii descoperiti in Vila Pisonilor din Herculanum, orasul acoperit de lava Vezuviului in 79 p.Chr., impreuna cu invecinatele Pompeii si Stabiae) nota urmatoarele, in jurnalul personal recent publicat de Editura Casei Regale din Copenhaga (folosesc selectiv, in traducere proprie, varianta franceza aparuta la Paris in cursul anului trecut): „Mai …
Razboaiele cartagineze au lasat urme adinci in viata Romei si a romanului de rind. Casa simpla de la tara, stramutata intre zidurile cetatii, incepe sa nu-i mai incapa pe membrii familiei, sau cel putin asa cred ei. Intr-un fel, schimbarea adusa de vinturile Mediteranei se petrece si in aceasta privinta. Pina cu trei veacuri inainte de Christos, un sclav cumparat din tirg, de pe piata …
La orice ora din zi si din noapte, curierul trebuie sa-si poata porni sau sfirsi goana pe cal. La fel, conducatorii de care, carute, trasuri, diligente. Cind descaleca sau incaleca, ii ajuta, din loc in loc, trepte inaltate pe ambele margini ale drumului. Caii si vitele, de curse sau de tractiune, fac popasuri (mansiones) impreuna cu oamenii la incrucisari de drumuri, in locuri de refugiu. …
Ziua strada e asa de aglomerata, incit evita centrul: pe jos aproape ca nu poti merge de inghesuiala. Atunci te sui in litiera (lectica) sau in scaunul cu purtatori (sella gestatoria) si ii lasi pe sclavi sa-ti faca drum prin multime. Avantajul litierei este cel al patului fata de scaun: un pat portabil, din care poti privi, intins pe-o rina, lumea care trece pe linga …
Mi-e dor de strazile romane. Poti urca, poti cobori, poti sa-ti duci pasii si azi, fara grija, prin launtrul cetatii de odinioara sau in afara ei. N-ai a te teme de asfalt pleznit, de guri de canal lasate deschise, de eternizate gropi, santuri si denivelari exact acolo pe unde trece piciorul sau se invirte roata. In orasul meu de acum doua mii de ani e …
Busturile, basoreliefurile, statuile de diverse marimi, portretele executate pe tot ce putea fi desenat, pictat sau gravat ni-i infatiseaza pe romanii oricaror timpuri atinsi de o iremediabila si imuabila seriozitate. Soldati, imparati, negustori, oratori, avocati, plugari, vinatori si chiar cei mai multi dintre actori nu schiteaza, in imobilitatea lor faciala atit de concret materiala, nici macar un zimbet. Sa le fi fost aceasta gravitas atit …
Spre casa, sau intr-o vizita, ori la o intilnire, ii poti aduce, ca si azi, celei dragi flori (flores). Buchetele inca nu s-au inventat. Porti cu emotie un fir de crin. Sau poate unul de trandafir. Il va stringe la piept. Il va culca pe perna. Daca nu se satura de flori, ii aduci o ghirlanda multicolora sau o delicata coronita. Le va atirna de …
N-as putea spune exact de ce, dar eu unul mi i-am inchipuit pe romani, copil fiind, ca un fel de Gulliveri intr-o lume in care toti ceilalti erau pitici, afara de mama si tata. Drept care, bineinteles, nimeni din vremea lor nu putea (nici nu indraznea!) sa le tina piept cu adevarat. I-ar fi zdrobit oricum, si in general ii zdrobeau, la propriu, pe ceilalti, …
Et in Arcadia ego… Si eu am fost student la Filologie Clasica… Intrind pentru prima oara in (pe atunci) Facultatea de Limbi Romanice, Clasice si Orientale, pe la jumatatea anilor ’70, in ziua dintii a anului I, si eu, si fiecare dintre noi, cei care eram studentii „boboci“ ai acelor ani, am simtit o emotie cu totul altfel fata de cele incercate mai inainte. …
