Se zice că, într-o dimineaţă, tovarăşa Aliona, femeie de serviciu la Marele Stat Major al armatelor sovietice, s-a împiedicat în timp ce dădea cu mopul prin sala calculatoarelor şi a deranjat ceva pe-acolo. S-au aprins nişte beculeţe roşii, s-a pornit o alarmă, au venit nişte generali şi-au oprit-o, gata. A doua zi, şedinţă de partid pentru sancţionarea tovarăşei …
Nu ştiu cine a inventat numele ăsta de ţigări, dar, băiet fiind, tare-mi mai plăceau! Cele roşii; albastre, light, nici nu erau pe-atunci. Oricum, o brodiseră bine şi cu tutunul, şi cu numele. Cum ar fi în română? Baftă chioară? Noroc porcesc? Lovitură norocoasă (la biliard)? Oricum ar fi, zilele astea, mie tot la grevă-mi stă mintea. De …
Citesc, mă îngrozesc şi mă enervez tot citind ce se scrie în ultima vreme despre învăţămîntul românesc, mai ales despre cel universitar. E prăpăd. Se fură ca-n codru, se eliberează diplome false – ar trebui să ne apuce groaza cînd intrăm într-un cabinet medical: dacă e medic „din ăia“? –, se funcţionează fără acreditare, se dau mastere te …
E criză. Ne-am tot amăgit că nu se simte, dar uite că deja se simte al naibii de tare. Unii glumeau, spunînd că măcar în ani de criză să se vadă avantajele de a fi bugetar (leafă mică, dar sigură). Nici asta nu mai e adevărat: întrebaţi-i pe bibliotecari şi pe alţii asemenea de prin şcoli. Iar leafa …
Într-o vreme în care auzim, din toate părţile, că spectatorul nu mai are răbdare să asculte textul, într-o vreme în care piesele clasice sînt hăcuite şi adaptate grabei presupuse a omului modern, într-o vreme în care atîţia actori fac compromisul angajării în producţii dubioase, Dragoş Galgoţiu, imun, inconştient, face arheologie de text şi încearcă să ne întoarcă la …
Între 3 şi 5 aprilie, parterul Facultăţii de Drept din Bucureşti (cea de stat, desigur, singura care-şi merită numele) s-a transformat în spaţiu expoziţional. Tîrgul Educaţiei. Toate facultăţile Universităţii din Bucureşti şi-au prezentat oferta, şi nu doar ele. Jandarmeria era şi ea cu noi, recruta, ceea ce, orişicît, crea un plăcut sentiment de securitate (unde mai pui că …
care pe vremea aceea se numea Republica Socialistă România, noi, teriştii, nu prea aveam de-a face cu trupeţii. Mă rog, în prima zi ne-a îmbrăcat unul dintre ei, de la „itendenţă“, apoi vreo două-trei luni am avut cîte un sergent bătrîn la fiecare baterie (da, am făcut-o la Artilerie, la Focşani), pe-al meu îl chema Amariei şi era din Gugeşti, şi cam atît. Ne …
Am primit, pe la sfîrşitul lui 2008, un e-mail de la un necunoscut (chiar aşa începea: „Domnule Liviu Ornea, nu ne cunoaştem“). Îmi spunea că, în preajma Crăciunului, umblînd cu soţia prin librării, a dat peste cartea mea, a cumpărat-o şi, ajuns acasă, s-a pus pe citit. M-am bucurat. Am încă naivităţile şi orgoliile începătorului. Uite, mi-am zis, …
Articolele lui Alexandru Matei din ultimele numere ale revistei au stîrnit discuţii mai mult decît înfocate şi multă iritare, mai ales în spaţiul virtual. Autorul vorbea despre un anume fel de impostură intelectuală. Reacţiile au mutat pe nesimţite discuţia în plan ideologic, dacă nu chiar politic – contrar intenţiei autorului, aş zice. Nu mi s-a părut că Alexandru …
După o zi plină în care cursul, o plăcere, a fost urmat de o după-amiază mohorîtă, de o şedinţă şi de multă birocraţie, după-amiază luminată abia pe seară de o conferinţă a lui Andrei Cornea, ajung acasă frînt şi, dracul mă pune!, mă uit peste titlurile din ziarele on-line. În Cotidianul (ei, da: mă mai uit pe el …
Aveam cincisprezece ani, dădusem treapta întîi, intrasem la liceu, la „Bălcescu“. Ea, tot cincisprezece ani, intrase la un liceu de arte. Picta. Era scundă, subţire, blondă, avea părul lung, nasul şi gura mari, colţurile buzelor uşor căzute, sîni mici. Ochi albaştri, se-nţelege. Era din Timişoara. Să-i zicem Ileana. Se potriveşte, nu? Ne-am cunoscut la mare şi ne-am …
Teatrul Naţional „I.L. Caragiale“, Bucureşti (Sala Atelier) Un duel după A.P. Cehov Adaptarea şi regia: Alexandru Dabija Scenografia: Liliana Cenean Cu: Gavril Pătru, Diana Dumbravă, Vlad Ivanov, Răzvan Oprea, Marius Rizea, Dan Tudor, Ioan Andrei-Ionescu, Ana Ciontea Un cuplu adulter, în criză după doi ani. Sînt încă tineri, intelectuali (ea l-a citit şi pe …
În 1991, emoţionat peste poate, am ajuns pentru prima dată în Italia. Le-am dus în dar colegilor de la Roma cîteva discuri cu înregistrări ale corului Madrigal. Am rămas extrem de mirat cînd am constatat că nimeni nu exulta. Mă aşteptam la un entuziasm general, doar ani şi ani de zile auzisem că acest cor e faima lumii, …
Din ce în ce mai mult mi se confirmă impresia că, în chestiunile importante, cei mai mulţi oameni nu-şi schimbă niciodată opiniile. Indiferent de dovezi, de experienţă, de acumularea faptelor, indiferent cît au citit – rămîn de neclintit. Orice discuţie pare inutilă. Mă-ntreb de ce scriem, de ce vorbim, cînd e evident că nu dialog e, ci o …
Se vorbeşte mult, zilele acestea, prea mult după gustul meu, despre cercetare. Cercetarea-i ca dragostea: aş prefera s-o fac, nu să vorbesc despre ea. Dar dacă nu poţi s-o faci, pentru că finanţarea-i mică, după buget, coane Fănică, ce să-i faci? N-o faci şi vorbeşti. De fapt, o faci, cît şi cum poţi, în timpul liber, de exemplu. …
În ţara asta, vorbele n-au greutate. Orice ar spune cineva despre un altul, oricît de grotesc, de jignitor, de acuzator – nimic nu are consecinţe. Scuipatul pe obraz e mîngîiere duioasă. Insul împroşcat se şterge delicat cu batista brodată pe care-o pune la loc, în buzunar. Mai trebuie şi-al’dată. N-a trecut mult de cînd Cotidianul declanşase o …
Teatrul Metropolis, Bucureşti Ajutorul (Imnul) de György Schwajda Traducere de Bara Hajnal Regia, scenariul, ilustraţia muzicală şi light design: Alice Barb Scenografia: Sorina Iuganu, Vladimir Iuganu Cu: Luminiţa Gheorghiu, Mihai Constantin, Ioana Anastasia Anton şi Diana Andreea Bocan. Cu participarea actorilor Dan Aştilean şi Corina Negriţescu (înregistrări audio) Despre facerea de bine cu anasîna e …
Dacă seara, înainte de film, cam pe la ora ştirilor, deschizi televizorul pe altceva în afară de Cultural, Mezzo, Eurosport, eşti pierdut. Dacă e canal străin, e de criză sau de război (cînd nu e doar film prost). Dacă e românesc, e de medicină sau de învăţămînt. Sau e ce cred ei că e muzica. Oricum o dai, …
S-a întîmplat să fiu, la începutul lui ianuarie, în Tokyo. Nu eram acolo pentru prima oară, dar, ca de fiecare dată, am fost şi acum uimit şi cam neplăcut impresionat de politeţea japoneză. E mai rău decît în America, unde zîmbetul lipit de faţa fiecăruia m-a indus întîi în eroare, crezînd că mi-e adresat, mai ales cînd îl …
În noiembrie, gardul grădinii Luxembourg dinspre Bulevardul Saint-Michel găzduia expoziţia de fotografii Terre de pôles, organizată de Nicolas Mingasson. Fotografii color minunate, format mare, o bucurie să le priveşti. În afară de a arăta frumuseţea şi ineditul locurilor şi ale scenelor, instantanee surprinse pe cînd autorii (opt la număr) au însoţit diverse misiuni ştiinţifice în Arctica şi …
