Nu că mă laud, dar, cînd eram mic, recitam pe cinste. Nu ratam un montaj literar, o serbare de sfîrşit de trimestru, başca cea de sfîrşit de an. Dintr-a doua pînă-ntr-a opta, am fost la o şcoală generală din cartierul Griviţa, chiar peste drum de uzină. Majoritatea serbărilor le ţineam la clubul uzinei. În februarie, cînd era …
Nu, nu vreau să-i iau pîinea de la gură domnului Michael Haulică. Mă uit numai la programul de guvernare, secţiunea dedicată învăţămîntului superior şi cercetării. Las la o parte introducerea care pare copiată dintr-un manual prost de pedagogie şi mă uit, uimit, la lista obiectivelor. E construită cu presupoziţia implicită a impenitenţei. Cine, adică, i-ar trage pe guvernanţi …
De cîte ori o citesc – vai, prea des! – pe doamna Melania Mandas Vergu, în Gîndul, mă apucă nostalgia după apusele vremuri ale cenzurii. Visez la înfiinţarea unui Consiliu al Culturii şi al Educaţiei Capitaliste care să supervizeze presa şi să-i oprească pe cei care, asemenea distinsei doamne, habar nu au despre ce scriu. Doamna aceasta a …
Cînd se discută despre regimul comunist, comparaţia cea mai uzuală, chiar dacă nu de toţi acceptată, este cu regimul nazist (la naţional-socialismul german, nu la fascismul italian, se gîndesc, de fapt, şi cei care folosesc sintagma „comunism=fascism“). Cred că paralela aceasta se referă, în primul rînd, la regimul concentraţionar. Se pun alături, adică, lagărele naziste şi gulagul sovietic. …
În matematică, diferenţa de valoare e imediat vizibilă şi, aproape sportiv, recunoscută. Se întîmplă încă din şcoală. Cu toţii am avut cîte un coleg care „gîndea altfel“, care „vedea“ ceea ce nouă ne scăpa, care venea cu soluţii care nu ne-ar fi trecut prin cap oricît ne-am fi gîndit. În şcoală, copiii aceştia „altfel“, evident mult mai dotaţi …
Celor care, eventual, au uitat le reamintesc că, de vreo cinci ani buni, a început să se audă des – prea des, spun unii – prin presa românească despre reviste ISI. E vorba despre o listă de reviste ştiinţifice, organizată pe domenii (inclusiv ştiinţe umane), considerate relevante pentru producţia ştiinţifică de calitate. Discuţia despre cine şi cum certifică …
Mergeam odată împreună cu doi amici polonezi printr-un orăşel american din New Mexico, cu străzi nesfîrşite. Era la vremea prînzului, soarele ardea devastator, ieşiserăm din campus şi căutam un loc cît de cît decent să mîncăm. Wojciech şi cu mine eram lihniţi, plictisiţi şi ne lamentam întruna. Kris, care făcea pe nepăsătorul, excedat, ne-a aruncat deodată – mai …
Teatrul Naţional „Radu Stanca“, Sibiu Lulu – o tragedie monstruoasă de Frank Wedekind Traducere de Victor Scoradeţ Regia: Silviu Purcărete Decor şi light design: Helmut Stürmer Costume: Lia Manţoc Muzica originală: Vasile Şirli Cu: Ofelia Popii, Cătălin Pătru, Doru Presecan, Constantin Chiriac, Mihai Coman, Cristian Stanca, Adrian Matioc, Cristina Stoleriu, Dan Glasu, Gelu Potzolli, Diana …
Gata, m-am săturat! Nu mai vreau spectacole „după“. Vreau spectacole „de“. Nu mai vreau texte trunchiate, scărmănate pînă le merg fulgii, schimbate, interpretate pînă nu le mai recunoşti. Vreau originalele. Cui i se pare că Euripide nu mai e actual, să-l lase să doarmă liniştit, să nu-l monteze. Nu mai vreau spectacole de sunet şi lumină pe …
Am făcut pedagogie în anul al III-lea de facultate. Din tot cursul (la care m-am cam dus: eram, din păcate, copil cuminte) ţin minte un singur lucru, care mi s-a părut de o stupiditate maximă: „Pe copil, să-l săruţi numai cînd doarme“. Nu ştiu cine spusese inepţia pe care profesorul ne-o cita doctoral la curs, dar ştiu că …
Toată lumea e revoltată de proporţiile pe care le-a luat copiatul în lumea şcolară. Printre elevi, se-nţelege. Cam o dată, de două ori pe an, în preajma examenelor de bacalaureat, cazanul dă în clocot, indignarea dă pe-afară, televiziunile şi ziarele nu mai prididesc cu „materialele“ la temă, ţaţele se stropşesc..., apoi totul se linişteşte, că doar n-o să …
Nu ştiu alţii cum sînt, dar eu, cînd mă gîndesc la bibliotecile frumos sculptate – ce industrie a lemnului am avut! – care împodobeau sufrageriile perioadei comuniste, parcă-mi vine aşa, nu ştiu cum, ca un val mare care-mi încălzeşte sufletul. Erau minunate! Rafturi burduşite cu literatură bună: „B.P.T.“-uri, „Romanul secolului XX“, „Romanul de dragoste“ (colecţia cu rombuleţ roz), …
Cine are nostalgia vechilor restaurante socialiste nu poate rata o vizită la Casa Universitarilor din Bucureşti. Clădirea veche, superbă, în stil neogotic, cam părăginită, totuşi, cu stucaturile ei coşcovite, adăposteşte cîteva saloane de o eleganţă vetustă, în care se organizează mese festive şi nunţi fără nici o legătură cu universitatea şi, din cînd în cînd, agape după susţinerea …
A mai trecut o vară, iar începe anul universitar. Nimic nou, e la fel de rău ca în anii din urmă. Facultăţile „grele“ din Universitate, Fizică, Matematică, Chimie, se zbat în aceeaşi lipsă deja cronică de studenţi – nici nu vreau să mă gîndesc ce se va întîmpla cînd boala se va acutiza. Încercăm, cum putem şi cum …
Ciudat va mai arăta viitorul Parlament, populat de actori, cîntăreţi, sportivi, toţi numai buni să facă legi, oameni pe care partidele se întrec să-i ademenească în nou înfiinţatele colegii. Pe de altă parte, dacă Parlamentul ţării l-a suportat – cu opinteli, dar, de fapt, n-a prea crîcnit – optsprezece ani pe un, să zicem, Vadim Tudor, …
„Aţi renunţa la mica dumneavoastră fericire pentru a salva ţara asta de la nefericire?“ Aceasta-i întrebarea, gravă pînă la vertij, cu care îşi încheie colegul Mihnea Blidariu tableta din numărul 440. Întrebare la care, spre mirarea mea, unii cititori forumişti s-au şi grăbit să răspundă, fără a observa că alternativa pe care o sugerează este cel puţin iluzorie. …
Am citit, recent, mai multe luări de poziţie despre cum sînt sau nu sprijiniţi tinerii artişti la început de carieră. Mai mult sau mai puţin explicit, tema a fost atinsă de cele două articole ale lui Paul Cernat, „Puncte din oficiu pentru literatura tînără“, şi de multele comentarii on-line pe care le-au stîrnit. Pe de altă parte, în Cultura, o discuţie între Cristina Rusiecki …
Foarte interesantă discuţia de pe site, polemică pe alocuri, iscată de articolul lui Paul Cernat din numărul 437 al Observatorului. Şi foarte interesant şi bine-venit articolul însuşi. M-am bucurat să găsesc la un comentator avizat unele dintre propriile impresii de lectură. Sigur, eu, ca nespecialist, nu am (din fericire) obligaţia să citesc tot, aşa că impresiile mele sînt, …
La examenul de definitivare în învăţămînt de la Bucureşti, din 21 august, la Facultatea de Matematică şi Informatică s-au prezentat patruzeci de candidaţi la matematică şi douăzeci şi ceva la informatică. Dintre ei, unul nu a promovat proba scrisă, deşi subiectele au fost „uşurele“, cum s-a exprimat, prea blînd, unul dintre singurii doi candidaţi care au luat nota …
Pe 27 august 1944, Pavese nota în jurnal: „Il grande compito della vita è giustificarsi“. E o propoziţie destul de ambiguă. O putem înţelege ca „Sarcina cea mare a vieţii este să se justifice“, sau ca „Sarcina cea mare a fiecăruia este să-şi justifice viaţa“. În prima lectură, trimiterea religioasă este mai pregnantă. În a doua, enunţul pare …
