CRITICĂ LITERARĂ

Posibilă istorie literară alternativă“ (147) este tipologia sub care Crina Bud îşi înscrie cel mai recent proiect al său –Literatura română în Franţa. Configurări critice în context european, volum apărut în 2014, la Editura Muzeului Naţional al Literaturii din Bucureşti şi finanţat prin programul POSDRU al Academiei Române. După ce a debutat în 2006 cu monografia dedicată lui A.E. Baconsky, Rolurile şi rolul lui A.E. …

Marea mea religie este credinţa că sîngele şi carnea ştiu mai mult decît intelectul. Mintea ne poate înşela. Dar ceea ce sîngele simte, crede şi spune este întotdeauna adevărat. Intelectul este numai o mică parte şi o modalitate de control. Ce-mi pasă mie de cunoaştere! Tot ceea ce îmi doresc este să dau un răspuns direct sîngelui meu, fără intervenţia ineficientă a minţii, a moralei …

Prin cărţile publicate pînă acum – Iuvenal(2002), Și totuși, clasicii... (2007), Cartagina în literatura latină (2010) și Ecouri ale clasicismului greco-latin în literatura română (2013), Alexandra Ciocârlie s-a impus în cultura română (în pofida prezenţei publice discrete) drept un cercetător fidel, inteligent și competent al clasicismului antic, așa cum au facut-o, în alte generaţii, N.I. Herescu sau D.M. Pippidi. În volumul recent publicat la Editura …

Amendînd substanţial şi avenit conceptualizările lui David Damrosch cu privire la semnificaţia „literaturii mondiale“ din What Is World Literature? (2003) şiHow to Read World Literature? (2009), Andrei Terian încearcă să stabilească, pentru început, în ce ligă se plasează literatura română. Ar fi vorba, înţelegem, despre Lumea a Doua, conform clasificării lui Fredric Jameson dinThird-World Literature in the Era of Multinational Capitalism (1986) şi a istoricului …

Publicată, discret, la o editură fără mare impact… extern, Critica de export este, prin deschiderea teoretică, prin curajul ideilor şi anvergura mizelor puse în joc, dar mai ales prin nivelul intelectual, cea mai ambiţioasă şi mai coerentă propunere vizînd „de-periferizarea“ criticii româneşti de azi. Poate că unii dintre noi s-au temut, după apariţia impunătorului debut editorial din G. Călinescu. A cincea esenţă (2009), că Andrei …

Mi-a plăcut mereu la Norman Manea capacitatea nedezminţită de a înţelege nuanţat situaţiile complexe, chiar şi atunci cînd el însuşi s-a găsit în ipostaza de „asediat“. Ceea ce l-a făcut pentru mulţi un scriitor incomod. Nu prin agresivitate, ci tocmai prin forţa de a rămîne fidel propriilor idei, de a respinge nepăsarea, de a pune în discuţie – nuanţat, cu calm, cu eleganţă şi relativă …

Lumi de cuvinte. Reprezentări și identități în literatura română postbelică de Sanda Cordoș nu este doar o carte de critică și istorie literară, ci și o subtilă pledoarie pentru literatură, cu o alură de roman picaresc-detectivistic al căutărilor identitare în și prin literatură. Incursiunile pe teritoriul căutărilor identitare merg de la literatura post­belică pînă la literatura contemporană, urmărind atît diferitele forme ale supraviețuirilor interioare …

Sanda Cordoş, cunoscutul critic şi istoric literar de la Cluj – conferenţiar la Facultatea de Litere a Universităţii „Babeş-Bolyai“, unde conduce Departamentul de literatură română şi teoria literaturii –, a publicat în 2012 o nouă carte, Lumi din cuvinte. Reprezentări şi identităţi în literatura română postbelică (Cartea Românească). E vorba de douăsprezece eseuri reunite aici sub o viziune comună, care face apel la aceleaşi concepte …

Privind retrospectiv nu numai debuturile, ci și, în general, volumele generației de critici tineri mai mult sau mai puțin impuși în ultimii ani, ceea ce atrage imediat atenția – remarca, de curînd, Cosmin Borza, într-un articol din revista Cultura – este, pe de o parte, diversitatea tematică abordată (de la literatura feminină interbelică la proza anilor ’80, de la tratarea corporalității în literatură la monografii …

Publicat exact acum un an, apoi iute răsplătit cu toate premiile relevante, volumul de debut al lui Alex Goldiş, Critica în tranşee. De la realismul socialist la autonomia esteticului, n-a avut parte, paradoxal, de o receptare spectaculoasă, iar dezbaterea publică asupra condiţionărilor criticii literare auto­htone sub comunism, pe care cartea ar fi putut-o stîrni, s-a lăsat aşteptată. Deşi alimentată de cu totul alte …

După trei volume de poezie, în general bine primite de critică, Starea balanţei (1996), Pragurile Apeiron (1999) şi Lumea ţi-a ieşit aşa cum ai vrut (2006), după – deja! – cîţiva ani buni de comentariu literar relativ constant în publicaţii ieşene, bucureştene şi nu numai, după, în fine, un stagiu doctoral cu o teză despre începuturile romanului românesc, finalizată în 2010, Şerban Axinte (n. 1976, …

Am fost întotdeauna tulburat de o frază din Vizuina luminată: „În timp ce scriu, în timp ce condeiul aleargă pe hîrtie în curbe și linii, și ondulări ce vor însemna cuvinte și, spre deplina mea stupefacție, vor avea sens pentru oameni necunoscuți mie care le vor «ceti» (pentru că pentru mine actul scrisului pînă acum rămîne profund incomprehensibil și subiectul unei mari uluiri), în timp …

În critica românească recentă, nota caracteristică a celor mai semnificative studii consacrate lui Eminescu (dacă facem abstracţie de volumul profesorului George Gană, Melancolia lui Eminescu, 2002, de acela al Marianei Neţ, Eminescu, altfel: limbajul poetic eminescian, o perspectivă semiotică, 2000, sau de microlecturile Ioanei Bot, dinEminescu explicat fratelui meu, 2012) este dată de preferinţa pentru interogarea contextelor – literare şi extraliterare –, privilegiate fiind abordările …

Dincolo de prestanţa pe care o degajă, dincolo de iluzia de putere din care uneori se hrăneşte, critica rămîne o formă prin intermediul căreia discursul cultural se autoreglează, se autocentrează. Este un act de coparticipare la un proces de devenire. A literaturii, în cazul nostru. Cînd spun coparticipare nu mă refer doar la faptul că, esenţialmente, critica însoţeşte creaţia literară propriu-zisă, o promovează şi o …

În vreme ce alte spaţii culturale – universitare, în speţă – sînt saturate deja de teorie, spaţiul literar românesc duce o lipsă cronică de aşa ceva. De la optzeciştii textualişti – în frunte cu Mircea Nedelciu, Gheorghe Iova şi Gheorghe Crăciun – care, la rîndul lor, reînnodaseră cu puţinele încercări teoretice ale cîtorva scriitori din interbelic, nu mai există nici o tentaţie a teoriei …

Cîteva cărți cu un accentuat iz autoreferențial (în general) și intens (pe alocuri) parfum autobiografic ne-au atras în mod special atenția. Implicarea celui care citește lumea din jur și o gîndește, o simte și o trăiește pe cont propriu devine mărturie scripturală. Așa că putem spune: cîte condeie, atîtea note și comentarii de lectură. Unui vajnic și acid condei, așa cum s-a dovedit …

Condiţia criticii literare în interiorul culturii româneşti contemporane, „postmoderne“ este, fără îndoială, atipică prin raportare la spaţiul occidental. De ce spun asta? În alte părţi, divorţul între critica de întîmpinare şi critica academică s-a produs de ceva vreme şi se pare că iremediabil. Cea dintîi e, de fapt, adesea redusă la recenzistică, la o simplă prezentare de carte, mai mult sau mai puţin profesionistă, care …

Asupra criticei de azi este cartea unei moraliste. Mai mult decît de examinarea unor teorii şi metode critice, actuale ori nu, Nicoleta Sălcudeanu se ocupă aici de ilustrarea unor „moravuri critice“. Nu atît textul critic în sine, cît contextul ce l-a generat o interesează. Nu atît descrierea conţinutului propriu-zis al unor cărţi, analiza meticuloasă a unor strategii discursive, cît decelarea unor presupoziţii mentalitare ori ideologice …

„Critica românească, cu foarte mici excepţii, e cît se poate de deşartă, o critică de frunzăreală. E mare secetă în literatura noastră, dar mai mare încă în critică. [...] Cînd apare vreo lucrare a unui scriitor al nostru, criticii se împart de obicei în două tabere: unii, duşmani ai artistului, îl ocărăsc, îl numesc om fără talent, nulitate, aşa din senin, fără nici o motivare; …

Cu Moromeții: ultimul capitol, Sorin Preda se achită cumva de o datorie sentimentală, făcînd un complex portret indirect, prin mărturii, al celebrului său unchi din partea tatălui. Formula nu este inedită: încă de la Timpul n-a mai avut răbdare (1981), volumul consistent realizat după moartea lui Marin Preda, figura scriitorului era o rezultantă a unor opinii critice și a unor evocări într-un registru emoțional, …