Imaginea fragmentară a oraşului scapă limitelor privirii, la fel cum peisajul extraurban se sustrăgea oricărei determinări clare, coerente, amăgind mereu privitorul cu promisiunea depărtării. Între limitele oraşului, însă, peisajul e unul dinamic, se mişcă, iar viteza care traversează spaţiul urban face ca peisajul să se multiplice, aşa încît aceeaşi realitate obiectivă să aibă mai multe reprezentări (1.) Imaginea oraşului presupune, prin urmare, subiectivitate (privirea este …
