Internaţional

Premiat, într-un sfîrşit, cu Prix Goncourt în 2010, pentru romanul La carte et le territoire (Flammarion, 2010)/Harta şi teritoriul (Polirom, 2011) – un roman, într-adevăr, mai soft şi mai ironic –, Michel Houellebecq a fost, de la început, un scriitor incomod şi contestat în Franţa (chiar de critici în vogă, precum vechiul său „adversar“ Pierre Assouline); după 12 ani de stat în străinătate, în special …

Michel Houellebecq, de ce ai scris această carte?Cred că există mai multe motive. Nu-mi place cuvîntul, dar am impresia că e meseria mea. La întoarcerea mea în Franţa, am constatat mari schimbări, schimbări ce, de altfel, nu sînt specific franceze, ci sînt occidentale, în general. Exilîndu-te, nu te prea mai interesezi de nimic, nici de ţara de origine, nici de cea în care trăieşti …

Ne aflăm în 2022, adică peste şapte ani, şi în Franţa domneşte frica.Ţara a căzut pradă unor tulburări sociale misterioase, pe întreg teritoriul au loc episoade repetate de violenţe urbane, şi acestea sînt intenţionat trecute sub tăcere de întreaga mass-media. Totul ne e ascuns, nu ni se spune nimic şi, în cîteva luni, cîştigător al alegerilor prezindenţiale va fi liderul Frăţiei musulmane, un partid creat …

Să fim sinceri: ultima carte a lui Michel Houellebecq nu s-ar fi vîndut în 120.000 de exemplare în prima săptămînă de la lansare dacă apariţia ei n-ar fi coincis cu atentatele de la Paris, ale căror prime victime erau jurnaliştii unei reviste ce-l avea chiar pe Houellebecq pe coperta ultimului număr, şi dacă subiectul romanului Soumission – ascensiunea politică a Islamului într-o Franţă tot mai …

Această fabulă politică e foarte amuzantă. Ficţiunea e încă şi mai comică fiindcă Michel Houellebecq e serios ca un papă. Cu flegmatismul lui obişnuit, un soi de indiferenţă sau impasibilitate biologică, şi cursivitatea scriiturii lui lipsite de nerăbdare ori nervozitate, avansează, paşnic, martor calm şi incontestabil, în relatarea acestei revoluţii tăcute. Există la acest scriitor […] ceva contemplativ, taciturn, aerian, enigmatic, de care nu …

Castelul Solitude din Stuttgart se află pe o colină cu vedere spre fosta reşedinţă Ludwigsburg. Construcţia barocă, de un alb imaculat, m-a întîmpinat scăldată în soare. Impresionantul monument arhitectural a fost ctitorit de ducele de Württemberg, Carl Eugen, în anul 1769. Acesta şi-a mutat aici Înalta Şcoală Carolingiană (Die Hohe Karlsschule), pe care Friedrich Schiller o frecventează fără pic de entuziasm. El voia să fie …

Cartea de interviuri a lui Filip-Lucian Iorga, Le tempérament oecuménique/Temperamentul ecumenic, apărută la Editions Baudelaire, cu susţinerea Fundaţiei culturale „Constantin Erbiceanu“, în 2013, dedicată lui Pierre Chaunu şi Montserrat Figueras, totodată un omagiu adus lui Constantin Erbiceanu, este, după cum afirmă de la bun început realizatorul ei, o călătorie făcută alături de cîteva mari personalităţi – cinci istorici şi un muzician –, o călătorie spre …

Muzeul de Artă Modernă şi Contemporană din Strasbourg găzduieşte, din 14 noiembrie şi pînă în 5 martie 2015, expoziţia Perahim – La Parade Sauvage, prima retrospectivă a artistului suprarealist român, stabilit în Franţa în 1969. În centrul oraşului, devenit astăzi simbol al Uniunii Europene, există o celebră cafenea, Aubette, decorată şi amenajată interior de Theo van Doesburg şi soţii Arp. Unde se poate simţi …

Atmosferă plină de emoţie, imediat după anunţul numelui cîştigătoarei Premiului Goncourt 2014: Lydie Salvayre apare în faţa camerelor de luat vederi cu ochii în lacrimi. „E minunat“, îi spune un jurnalist, lăsînd să se înţeleagă, puţin amuzat, că atitudinea ei nu se potriveşte cu expresia nu plînge din titlul cărţii. Scriitoarea confirmă că sînt lacrimi de bucurie. „Mai ales pentru acest roman, pentru că e …

La sfîrşitul lunii octombrie, în prezenţa preşedintelui Franţei, François Hollande, a avut loc redeschiderea Muzeului „Pablo Picasso“ din Paris. Timp de cinci ani, porţile Hotel Salé au rămas zăvorîte publicului, care nu a putut admira operele marelui artist. A fost, parcă, un secol de aşteptare! De altfel, un alt mare muzeu parizian, iniţiat de către André Malraux, Muzeul Omului, aflat în Piaţa Trocadero, este închis …

Buzduganul zmeilorCred că nu sînt singura care a tot auzit, în copilărie, fascinantul slogan: „Să trăiască partizanii pînă vin americanii“. Pe vremea aceea eu, personal, nu știam încă ce înseamnă partizani, nici americani. Dar știu de la părinţi și bunici că n-au venit. N-au venit nici în ’56, cînd în Ungaria era așteptată intervenţia americană mai ceva ca o trupă de îngeri …

Irina Teodorescu, născută la Bucureşti, publică la Gaïa Éditions primul ei roman, La malédiction du bandit moustachu (Blestemul tîlharului mustăcios), scris în limba franceză. Remarcat de critică, el s-a bucurat de aceeaşi primire entuziastă şi din partea publicului şi se numără astăzi printre succesele de librărie din Franţa.   Atunci cînd, la vîrsta de nouăsprezece ani, Irina Teodorescu ajungea la Paris, era în mod sigur …

Giovanni Raimondo Rotiroti, profesor universitar de limba şi literatura română la Universitatea „L’Orientale“ din Napoli, este traducător şi editor, autor a 10 cărţi despre literatura română, printre careDan Botta. Între poiesis şi aisthesis (2001), Il demone della lucidità. Il „caso Cioran“ tra psicanalisi e filosofia (2005), La comunità senza destino. Ionesco, Eliade, Cioran all’ombra di Criterion (2008), Odontotyrannos. Ionesco e il fantasma del Rinoceronte (2009), …

Vineri, 17 octombrie 2014, a avut loc la Bard College, New York, dezbaterea intitulatăIstorie şi responsabilitate, dedicată genocidului romilor în cel de-Al Doilea Război Mondial. Evenimentul a fost iniţiat de cunoscutul muzician Adam Fischer, dirijorul şi directorul muzical al Orchestrei Austro-Ungare Haydn, care a şi dirijat, în aceeaşi seară, o superbă interpretare a Requiemului de Mozart, dedicată comemorării, în excelenta interpretare a studenţilor Conservatorului Bard.Requiemul …

Konfrontacje Teatralne (Confruntări teatrale) de la Lublin e un festival de lungă tradiţie la Lublin (Polonia), însă abia în ultimii ani a început să cultive, în programul lui, dimensiunea experimentală a artelor performative. Anul acesta, ediţia a XIX-a (ai cărei curatori au fost, la fel ca în 2013, Marta Keil şi Grzegorz Reske) a avut drept „teme“ creaţia colectivă, identitatea şi… România. Care teme, evident, …

Să călătoreşti cu un poem. În gînd, în desagă, în tren, în metrou, în tramvai sau autobuz. Să călătoreşti cu el, în prezenţa lui discretă şi pregnantă în acelaşi timp. E în faţa ta, îţi ridici privirea spre el. Îl citeşti, e în mintea ta, poate merge cu tine pe stradă, în forfota ei. Poemul, poemul din transport, care te poartă. Un poem: o lume …

Adeseori, mi-a fost dat să aud, rostit cu aplomb, că studiul avangardei noastre s-a încheiat! Şi, argumentau aceleaşi voci, cunoaştem principalele momente ale mişcării avangardiste şi mai tot ce au făcut reprezentanţii ei de seamă, s-au scris suficiente lucrări cuprinzătoare, aşadar, ar fi un capitol aproape închis al culturii române. Să fie oare aşa? Avangarda, inclusiv cea de pe meleagurile noastre, nu poate fi interpretată …

Stînga a obţinut victoria în recentele alegeri legislative din Suedia, deşi Partidul Social-Democrat a înregistrat unul dintre cele mai slabe rezultate din istoria sa modernă. Extrema dreaptă, Sverigedemokraterna, condusă de Jimmie Åkesson, un tînăr de 35 de ani, a înregistrat un scor alarmant de ridicat, devenind a treia forţă politică a ţării. Colaboratorul nostru Radu Jörgensen, un bun cunoscător al realităţii politice suedeze, aflat acum …

După o perioadă de patru ani în care instituţia a fost închisă pentru reorganizarea spaţiului interior şi a tematicii, Imperial War Museum – însemnatul muzeu militar londonez ce tratează perioada contemporană, alături de celălalt, National Army Museum, care se ocupă de perioada veche şi modernă, de la Războiul Civil din secolul al XVII-lea pînă la conflictele coloniale (Războaiele Opiului, acelea cu Aşanti şi cu Burii) …

Bucureştiul s-a aflat sub ocupaţia Puterilor Centrale după începutul lui decembrie 1916, după ce trupele comandate de generalul Constantin Prezan au fost nevoite să se retragă spre Moldova. Ceva mai tîrziu, pe 28 ianuarie 1918, guvernul generalului Averescu a semnat pacea cu Puterile Centrale, sub presiunea termenului- limită de pînă la 30 ianuarie, impus de mareşalul Mackensen. Pentru doi ani, Bucureştiul s-a aflat sub ocupaţia …