Expoziția Mother & Son a pictoriței Florentina Voichi ne-a oferit prilejul perfect pentru a vă pregăti și un eveniment literar, o discuție cu trei scriitoare românce care sunt și mame, și care au publicat recent cărți în care vorbesc, într-o anumită măsură, despre propria lor relație cu copii lor, cu fii lor.
Ioana Nicolaie, poetă, romancieră și scriitoare de cărți pentru copii, va citi pentru prima dată din noul volum de poezie Lomografii, apărut la Editura Humanitas.
Svetlana Cârstean, autoarea volumului Floarea de menghină, va citi din Gravitație, volum de poezie mult-așteptat, apărut la Editura Trei.
Adina Rosetti, autoarea romanului Deadline, care vă va citi din cel mai recent volum de proză scurtă, De zece ori pe buze, apărut anul acesta la Curtea Veche Publishing.
Când?
Luni, 20 iulie, ora 19:00.
Unde?
Galeria Simeza, Bld. Magheru nr. 20.
Există un limbaj, provenit din exercițiul ancestral al ființei, pe care și mama, și fiul îl înțeleg. Tragedia, Lumina aurie, Strigătul, Spaima, Liniștea, Înălțarea, Melancolia, Rezonanța, Stranietatea, Despărțirea sunt stări existențiale fundamentale, profunde, trăite împreună până la afirmarea mai pregnantă a personalității fiului. De atunci încolo, ca individualități puternice, vor merge separat în lume, peste marea câmpie a singurătății. – Florentina Voichi
Copiii mei au sosit pe lume la fix ca să-mi deschidă un drum cu totul nou, un soi de cărare galbenă, presărată cu peripeții și greutăți, dar care îmi promite la capătul ei, să mă ducă direct în Orașul lui Oz, acolo unde se împlinesc toate dorințele. Merg de atunci pe cărarea asta și, deși uneori drumul devine îngrozitor de anevoios, știu ca totul e așa cum trebuie sa fie: sunt o mamă care scrie, asta-i cărarea mea și n-are nici o importanță ca Orașul Smaraldelor nu-i decît o iluzie frumoasă. – Adina Rosetti
Tema mamei este în scrisul meu ca o bandă a lui Moebius. Punctul de vedere este atât al copilului, cât și al adultului care-și inventariază trecutul, cât și al viitoarei mame care ascunde în propria burtă un cer. Se basculează mereu dintr-un narator în altul, strângându-se cât mai multe detalii semnificative sub lupă. Ca să se clarifice măcar puțin, oricum greu sesizabil, viața. – Ioana Nicolaie
Scrisul a fost mai degrabă ca un membru al familiei, un frate, un fiu, o soră, un tată în ultimă înstanță, cu care trebuie să trăiești, pentru care există întodeauna un loc la masă. În mod natural el a stat și stă mereu în aceeași casă cu noi. – Svetlana Cârstean
Intrarea este liberă.
