Mi-au plăcut întotdeauna, în poezia Angelei Marinescu, acea lipsă totală de complezenţă și ireverenţa sa fundamentală faţă de toate formele de autoritate. Fie că aceasta se prezintă sub forma unui discurs social şi politic – acea voce colectivă a comunităţii, care îţi cere să strîngi rîndurile şi să te supui majorităţii –, fie sub forma aşteptărilor şi imperativelor (culturale ale) cîmpului literar, pe care poeta …