Risul portocaliu al scriiturii feminine

In cartea sa Feminism si filozofie, aparuta recent la Editura Polirom, Iasi, Moira Gatens propune o privire a filozofiei din perspectiva feminista, trecind in revista evolutia teoriilor feministe de la Simone de Beauvoir pina la Hélène Cixous si Luce Irigaray. Problema teoriilor feministe este deosebit de complexa si se intersecteaza cu postmodernismul, psihanaliza si chiar cu teoriile marxiste asupra culturii; de aceea imi propun acum doar punctarea unor aspecte teoretice care pot pune intr-un context adecvat al interpretarii romanul scriitoarei britanice de nationalitate jamaicana Leone Ross – Orange Laughter, despre care am amintit intr-o prezentare anterioara. Relevant pentru articolul de fata este conceptul de „écriture feminine“, ce trebuie inteles ca reprezentarea literara a experientei feminine, care este culturala, in esenta: „Corpul uman si diferenta sexuala sint intotdeauna traite in cultura, mediate de valorile, opozitiile si discursurile ei“. (2001:172) Intorcindu-ne la scriitura feminina – optez pentru aceasta traducere a termenului „écriture feminine“ – ea trebuie raportata la o noua viziune asupra categoriilor masculin si feminin, categorii culturale, percepute in mod traditional ca aflate in opozitie: masculinul asociat arhetipal cu ratiunea, cultura, spatiul public, iar femininul cu pasiunea, trupul, natura, spatiul privat. Luce Irigaray si Hélène Cixous propun nu simpla inversare a […]