Despre identitate. Intre integrare si exotism

De citiva ani, numerosi rromi din Romania au dezvoltat retele importante in Paris, fiecare indeletnicindu-se cu activitati diferite. In termeni de problematica a identitatii, mi se par demne de luat in seama doua categorii: rromii care cersesc si cei care cinta. Prin specificul ocupatiei lor, care are ca fond de comert o punere in scena a individului (sau a unui grup de indivizi), acestea sint in mod natural confruntate cu o strategie a identitatii. Fara a fi solidare intre ele, cele doua grupuri aplica politici de marketing comune, oscilind intre integrare si alteritate. In functie de context, ei se pot prezenta ca diferiti sau asemanatori comunitatii pe care o vizeaza. Rromii veniti la cersit – care au anterioritate in explorarea terenului – au ales la inceput imaginea „diferentei“. Totul, de la hainele femeilor (impreuna cu copiii, acestea reprezinta marea majoritate a masei de manevra) pina la formula incantatorie a cersitului, ii desemna ca „straini“ prin excelenta. Clasicul (in Romania dinainte de 1989) „da-mi si mie un leu“ se transformase in „donnez-moi un franc“, acordurile tinguitoare raminind insa aceleasi. Strategia alteritatii afisate exploata compasiunea pentru dramele politice intimplate in Europa de Est, evenimentele momentului fiind cele care dictau optiunea pentru o […]