Magrittizare

Mai nou, librariile au devenit un fel de galerii de arta. In functie de pictorul lansat de editori variaza si revelatia intelectuala provocata cititorului de copertile cartilor. De citiva ani se poarta Magritte. Gindit, cred, ca o formula de succes, el poate fi intilnit la mai multe edituri (Nemira, Polirom, Univers enciclopedic, Antet, Apostrof etc.) ca marca de carte buna sau de autor important. Fie el Derrida, Bruckner, Onfray, chiar si Sfintul Toma, Albert cel Mare sau P. Cretia, S. Antohi sau N. Manea, mesajul lor are un punct comun intr-un Magritte trintit pe coperta unu, si asta in cele mai fericite cazuri. Exista si un exces de zel al editorului care, ghidindu-se dupa un principiu al ciclicitatii, isi flateaza cititorul cu o senzatie unica, oferindu-i atit pe coperta unu cit si pe coperta patru o vedere din… Magritte. Magritte pentru cunoscatori. Pentru restul, misterul este mai mare, caci se precizeaza ca autor al copertii doar un anumit Ion Nastase (?!). Optiunea in favoarea unei astfel de prezentari este fie aleatorie, fie tine de un gust comun (in cazul de fata propriu doar editorilor). Daca totusi este vorba de un gust, iata o nu prea fericita coincidenta: persistenta unui motiv, […]