5 poeme

Dionysos 1980. Restaurantul scriitorilor lui Horia Bernea Din ce in ce mai putini, din ce in ce mai pamintii, din ce in ce mai aproape, murmura groaznic: „Arta, arta…“ Doi-trei se umfla in pene: „Eu il vad pe Dionysos!“ Cu o mina moale alunga mustele: din ce in ce mai multe, din ce in ce mai negre, din ce in ce mai mici. Noi vrem sa traim, noi vrem sa traim: vom purta masca tot anul. Poveste de vara Intre cosasi, din iarba, a aparut un mascarici. – Ha! ha! ha! ha! Voi ce faceti aici? Hi! hi! hi! hi! Voi pentru cine munciti? Cel mai batrin taran si-a ascutit coasa si, in risul celorlalti, harst, i-a retezat arataniei picioarele. Se spune ca minunata iarba verde a fost maculata de o umoare albastra. „Parca ar fi cerneala!“ s-au ingrozit cosasii. Dintre cosasi, prin iarba, a disparut un mascarici. Rosa Canina Altadata carnea mea visa. Ce mai visa! Astazi intreb, doar intreb: „Si care-i concluzia?“ Care-i concluzia? „Nici una, nerodule.“ Nici una. Si care-i concluzia? Care-i concluzia? Si nu mai aud. Si nu mai intreb. Altadata carnea mea visa. Ce mai visa! Gindacul din bucatarie A descris o linie fara capat, […]