Numaratoarea inversa: Razboi cu fluturii (98)

Visam sa construiesc trei case si sa le umplu doar cu flori. Iar ea urma sa fie stapina peste servitori. Visam sa plec la Rio, cu ea la brat, sa fie ea cea mai frumoasa dansatoare de samba si de cha-cha-cha. Vroiam sa-i scriu o carte si sa-i citesc in dormitor, ca s-o adorm in ritm de sabii din batalii fara sonor. Vroiam, ca Sfintul Gheorghe, cu lancea-n mina, sa ma duc in gradinita primei case, sa-i scutur nucile din nuc. As vrea sa-i scriu doar versuri albe pe un cearsaf la fel de alb si, ca sa-i public poezia, s-o dezvelesc si s-o dezbrac. Nu-mi mai e frica de ridicol si serenade o sa-i cint, ca sa-ntelegem amindoi ca-s mai puternic decit sint. Dar eu transform si ulcerul intr-o problema de constiinta. Si nu am facut inca pace cu sucurile gastrice. Sint un fluture batrin cu o proasta digestie. Am fost intotdeauna asa, dar am avut si accese de tinerete, puseuri, crize scurte si puternice care imi dadeau senzatia ca ma pot vindeca. Oricum, am trecut de vremea iubirilor consumate prin veceuri si prin baruri, a trecut vremea povestilor de dragoste spuse de Seherezade cu cearcane, la ore mici […]