Per fumum VII. Lectia din Betania

„Fiind Iisus in Betania, in casa lui Simon Leprosul, s-a apropiat de El o femeie, avind un alabastru cu mir de mare pret, si l-a turnat pe capul Lui, pe cind sedea la masa. Si vazind ucenicii, s-au miniat si au zis: De ce risipa aceasta? Caci mirul acesta se putea vinde scump, iar banii sa se dea saracilor. Dar Iisus, cunoscind gindul lor, le-a zis: Pentru ce faceti suparare femeii? Caci lucru bun a facut ea fata de Mine. Caci pe saraci totdeauna ii aveti cu voi, dar pe Mine nu Ma aveti totdeauna; ca ea, turnind mirul acesta pe trupul Meu, a facut-o spre ingroparea Mea“ (Mat. 26, 6-12). Luca a numit-o pe femeie pacatoasa; dimpotriva, Ioan a identificat-o cu Maria, sora lui Lazar cel inviat din morti. Arareori apare atit de clar ingemanarea dintre sora-placere si fratele-durere, dintre Eros si Thanatos, precum aici. Iar datorita naturii Sale umane, Iisus participa la amindoua: in placerea momentului El traieste deja intru propria moarte. Mai mult, tocmai naturalismul Bibliei, care justifica, de altfel, acele figuri ce-si tin nasul in reprezentarea picturala a invierii lui Lazar de catre Giotto, confirma misterul dublei naturi hristice si miracolele infaptuite. Lazar era mort de-a […]