Reflectii la anul european al limbilor

Anul european al limbilor – mari si mici – ne poate prilejui tuturor reflectii in legatura cu soarta acestora, cu caile pe care le-au urmat in trecut, cu destinul lor in viitor. Gindurile mele au fost prilejuite si de o reuniune a decanilor facultatilor de limbi straine, organizata recent de Facultatea de Limbi si Literaturi Straine a Universitatii din Bucuresti. Preocupati nu numai de problemele materiale dificile ale invatamintului limbilor straine, confruntat si el cu o lunga tranzitie, responsabilii nostri s-au intrebat ce se va intimpla cu numeroasele limbi de astazi in Europa de miine. Voies et destins des parleurs d’Europe este subtitlul unei carti a lui Claude Hagège al carei titlu, mai putin evocator, este Le souffle de la langue (Paris, Odile Jakob, 1992). Autorul arata inca din introducere ca intrebarile pe care si le pune in carte, raspunsurile pe care incearca sa le schiteze se leaga nemijlocit de marile fenomene care caracterizeaza timpul nostru, si anume construirea Europei unitare, dislocarea Uniunii Sovietice, sfirsitul regimurilor comuniste. Care va fi soarta limbilor federalizatoare (langues fédératrices: engleza, franceza, germana pe care le vede impartindu-si domeniile in institutiile europene care urmeaza sa fie create), care va fi soarta nesfirsitei varietati de limbi […]