Divulgarea secretelor de familie si cultura romana reactionara

Inainte de a citi cartea Alexandrei Laignel-Lavastine1, i-am auzit ecourile. Chiar daca nu neasteptat, contrastul dintre primirea in general foarte favorabila facuta cartii in Franta si cea mai mult decit rezervata din Romania, deja inainte de a fi citita, indica o problematica polarizare a opiniilor. Cum intre timp au aparut si citeva comentarii mai nuantate si mai in cunostinta de cauza, receptarea romaneasca a cartii merita citeva observatii aparte, cu atit mai necesare cu cit cea mai mare parte a publicului romanesc va trebui sa astepte o vreme pina cind va dispune de o traducere a cartii. Alexandra Laignel-Lavastine este o autoare cunoscuta publicului romanesc cel putin in urma maltratarilor la care a fost supusa in citeva rinduri de catre autori locali, nu chiar dintre cei mai necunoscuti. Ziarista tinara si foarte activa din anii 1980, sprijinind opozitia anticomunista din tara si din exil, a facut studii de filozofie remarcate prin publicarea a doua monografii asupra unor filozofi „estici“ si nemarxisti, Constantin Noica (obiectul tezei ei de doctorat) si Jan Patocka. Buna cunoscatoare a limbii, culturii si istoriei romanesti, gratie si unor legaturi de familie si a frecventarii mediilor romanesti din emigratie, „romanistica“ ei ramine fireste diferita de cultura specifica […]