Elias Canetti catre Ovid S. Crohmalniceanu

Un tinar anticar si prieten, care nu a ezitat sa cumpere, in toamna anului trecut, o buna parte din intreaga biblioteca de la Bucuresti a lui Ovid S. CROHMALNICEANU, mi-a oferit surpriza si bucuria de a-mi darui, gasita printre cele citeva mii de volume de literatura romana, germana si franceza din ultimul secol literar, o scrisoare a lui Elias CANETTI din ultima saptamina a lui 1981, trimisa din Zürich criticului literar pe care il intilnise cu ani in urma la Viena si care fusese singurul roman care ii transmisese felicitari dupa primirea Premiului Nobel. Cum Observatorul cultural ii pastreaza o buna amintire criticului si profesorului CROHMALNICEANU si cum CANETTI insusi era legat prin copilaria sa de Rusciuc si zona dunareana, o facem cunoscuta acum. Mai multe volume CANETTI, romanul Orbirea si cele trei carti de memorii, insemnarile de la Marakesh si cele din Provincia omului fiind traduse in romana (iar Masse und Macht anuntata de mai multa vreme), scrisoarea regasita cu mult noroc se poate alatura, ca marturie tirzie, in receptarea austeritatii unei mari opere. In 1981, CANETTI noteaza ca a scrie e singurul lucru care conteaza; pentru ca, intr-o insemnare tirzie, singurul fapt important e „sa apuci de grumaz […]