Mona Chirila si ungurii

Teatrul maghiar de stat – Cluj; Nunta insingerata de Federico Garcia Lorca. Cu: Miklos Bács, Varga Csilla, Ambrus Emese, Kardos Róbert, Kántor Melinda, Bogda Zsolt, Panak Kati, Csiky András, Fodor Edina s.a. Scenografia: T.Th. Cjape; costume: Carmencita Brojboiu; regia artistica: Mona Chirila. Incet, precum niste pleoape obosite pe care apasa trupul matahalos al timpului, se ridica obloanele ferestrelor din fundal. O lumina rece albeste cu rautacioasa indiferenta capetele unor pasari de prada, pasari din ordinul ciconiiformelor, precum flamingo, de exemplu. Capete cu ciocuri mari, curbate la fel de rautacios si cu ochi nemiscati care privesc, glacial, la ce se petrece jos. Dintr-o data, intre noi, cei care privim din sala si acesti „observatori“ iviti la-naltime, se naste o ciudata, o paradoxala comuniune. Si noi si ei ne aflam in acelasi spatiu pentru a urmari destinele tragice ale unor personaje. Stim de la bun inceput ca vor fi tragice, ca va curge singe, ni se sugereaza si-n titlul piesei, si totusi, diferenta dintre noi si aparitiile din spatele ingustelor obloane e o „diferenta specifica“, dupa cum s-ar exprima un eminent critic literar. Capetele acelea cu gituri lungi, ciocuri mari de prada si ochi sticlosi urmaresc, cu aroganta detasare, daca totul decurge […]