FILM. Forumul Cultural National si alfabetizarea prezidiului

Doamna, ma privez de favoarea apelativului bine cunoscut, stiut, cred, de eventualii cititori ai acestui text, apelativul-diminutiv enuntat de mine cu placere in cei vreo 20 de ani petrecuti cumva impreuna la revista Cinema (in afara stagiilor separate consumate acolo, unul inainte, celalalt dupa, fara ca nivelul „incadrarii“ si – cum ai spus tu odata – „coridorul pe care alergam“ sa fi fost aceleasi). Am recurs la adresarea neutra, pentru ca e prea grava incarcatura impersonala a motivatiei acestei scrisori deschise. In acelasi sens, sper ca vei accepta sa fac abstractie de orice retorica a vreunui „bilant“ al conlucrarii in redactie si la ceea ce a fost pe atunci Sectia de critica a Asociatiei cineastilor, cu al sau Club al criticii. Sa punem deoparte si marginaliile conlucrarii curmate in a doua parte a „deceniului satanic“ – nu stiu cum gasesti definitia data de Mircea Zaciu anilor ’80. Ceva as tine totusi sa invoc: faptul ca niciodata, cind era in discutie vreun text, un produs concret al lucrului redactional sau – de regula – aprecierea unui film anume si a realizatorilor lui, niciodata n-a aparut ipoteza unei disensiuni (evit familiarismul unui „intre noi“), necum alte variante de dezacorduri atit de frecvent […]